Veceul turcesc din arestul Capitalei e celălalt nume al terorii. Prizonierii trăiesc sub amenințarea unui bot de șobolan care se ițește din străfunduri dacă nu-i astupi traseul cu un pet. Legenda merge din gură în gură așa cum merg poveștile cu zmei, iar șobolanul din umblătoare a băgat în sperieți, de-a lungul anilor, toată lumea bună a bulăului.
În intervalul 2005-2015, rozătorul de la tubulatură a dat dovezi de existență peremptorii. Dinu Patriciu a istorisit cu lacrimi în ochi cum a fost nevoit să-i blocheze accesul în celulă înfundînd closetul cu hîrtii, iar Elena Udrea zice că a ținut bestia la distanță cu o sticlă de “Dorna”.
Niro, Cocoș, Gabriel Sandu și Pinalti n-au spus-o, dar din comportamentul lor docil față de anchetatori reiese că au văzut și ei șobolanul. Dinu Pescariu, Gabriel Marin, Claudiu Florică sau Gheorghe Stelian nu l-au văzut, dar prin opera lor scrisă au dat de înțeles că nici nu vor să-l vadă.
Sute de denunțători își dau în primire complicii, iar dosarele Microsoft, EADS, ANRP și Gala Bute se limpezesc mulțumită guzganului din latrină.
Arătarea șobolanului se dovedește, iată, mai productivă ca arătarea pisicii.
Simbolul suprem al mizeriei penitenciare a ajuns a doua pîrghie a procurorilor, imediat după ascultarea telefoanelor. E cam puțin pentru o meserie făcută să umble cu probe.
De cîteva luni, arestul preventiv e folosit în supradoză, branduit ca o cameră de supliciu care poate stoarce din captiv probele ce lipsesc din mapa obiectivă a procurorului. Pentru mulgerea Elenei Udrea, DNA a apelat nu doar la confiscarea sutienului, ci și la șase cereri de arestare, cu cinci mai mult decît statistica judiciară de pînă acum. Parchetul General, la rîndul lui, l-a trimis pe Adrian Sârbu după gratii doar pentru presupusa faptă a unui borfaș de rînd. Pare c-a făcut-o ca să egaleze scorul politic și nu ca să combată un sistem cronic de evaziune fiscală.
Dosarele tratate acum în regim de urgență – în special alea de mare corupție – datează de pe vremea mamuților lînoși. Așa cum vînătorii primitivi își povesteau oful în picturile rupestre, tot așa i-a pictat presa pe făptuitori pe toți pereții, în ultimii zece ani. Dar anticorupția se ocupa pe atunci cu modernizarea statului.
De la atîta așteptare, dosarele au cearcăne, sîni căzuți și varice. Arată ca niște parașute bătrîne, iar procurorii vor să le trimită repede la produs satisfacție publică. Arestul preventiv e coaforul lor de urgență, stenogramele țin loc de rimel.
Să ne mulțumim, așadar, cu înțelepciunea proverbului portughez “Dacă n-ai cîine, vînezi cu pisica”. DNA vînează cu șobolanul și dezleagă limbi pe care le credeai înnodate definitiv.
Nu știu dacă se va recupera ceva din banii furați. Văd însă că s-au recuperat deja niște povești nemaiauzite, cu balauri, prințese și bogății fără număr, care ne pot întregi tezaurul folcloric.
Dacă s-ar acorda statuete pentru anticorupție, Oscarul Justiției Române ar trebui să fie un șobolan de aur. El ar semnifica aportul naturii umane la înfăptuirea cercetărilor penale.
La decernare, însă, ar fi bine să vă puneți mîinile la urechi. N-ați mai auzi chițăitul de satisfacție al statului îmblănit și modernizat.
sobolanul de aur, hahahahaha! good one!
Sobolanul e o constanta a mentalitatii penitenciare. In 1984 a lui Orwell, sobolanul produce delatiunea suprema. Dar oricat de scarboase ar fi rozatoarele respective, sobolanimea politica e cu mult mai detestabila…
Unii au scris mai sus de sobolan, altii au pomenit de sobolanime, eu, unul, am convingerea ca ceea ce trebuie prelucrat prin aschiere si slefuire pana la disparitie e ceea ce se gaseste-n sinea noastra si anume, SOBOLANEALA. Daca prelucrarea se anunta de durata e de preferat utilizarea pisicii. Nu aia de scartaie, toarce, are pedigriu, se fecaleste puturos prin toate cotloanele si traieste relativ putin, ci ailalta, durabila, zdravana, clasica si cu noua cozi. Nici nu va puteti imagina cat de mare este contributia ei de-a lungul istoriei, si pe toate planurile educationalo-coercitive! A vindecat multimi de mincinosi, hoti, talhari, negustori necinstiti, bancheri ipocriti si dregatori parsivi. Nu mai trebuie nimic verificat, conditionat, targuit, etc., etc. ci trecut nemijlocit la aplicari in practica. Da rezultate rapide, stabile, eficiente si de lunga durata, avand concomitent o imensa capacitate profilactica. Da, Coane Dorule, portughezu’ stie ce zice si cam asa tre’ vanat cu pisica.