Întrebarea „Va fi arestat Băsescu?” are acum alt răspuns

Cîtă vreme președintele Băsescu s-a luat de moguli, de jurnaliști, de ofițeri acoperiți, de procurori, de judecători, de intelectuali, de bugetari, ba chiar și de polițiști – mai treacă-meargă. Întrebarea „Va fi arestat Băsescu după alegeri?” avea un răspuns ferm: nu. Dar această fermitate și-a pierdut siguranța de sine săptămîna trecută.

Ca să înțelegem cu cine s-a pus președintele, e nevoie de cîteva cifre. Serviciile secrete române, cele pe care le-a cotonogit la televizor, la grămadă și separat, sînt o trupă numeroasă și răzbunătoare. SRI, de pildă, are cei mai mulți angajați dintre toate serviciile interne ale statelor NATO, cu excepția SUA.

Lucian Davidescu, un băiat deștept pe care l-am avut coleg la vechiul Cotidianul, a grupat aceste cifre într-un mod care înfricoșează:

– România are 60 de ofițeri la suta de mii de locuitori, urmată de Polonia cu 13, în timp ce media e de 7, iar Italia are 2,5;

– bugetul SRI raportat la bugetul de stat e de cinci ori mai mare ca media procentuală din celelalte state;

– cu o populație de doar 2,5% din populația primelor zece state NATO, România are 15% din totalul angajaților.

SIE, DIA, DGIPI și celelalte nu stau nici ele cu mîinile în sîn. Și ele au cifre copleșitoare, și ele au resurse monstruoase, și ele au instinct de conservare și interese de apărat. Comportamentele și logica lor merg într-un paralelism proporțional, ca în teorema lui Thales, după comportamentul și logica SRI. Reciproca e adevărată și ea spune că, după ce au văzut atacul președintelui la SIE, toate serviciile, inclusiv SRI, vor reacționa la fel.

Cu o ușurință pe care doar nebunia și băutura o pot explica, Traian Băsescu a lovit ideea de serviciu la ideea de secret. A fost o secundă de coșmar pentru servicii, care, de la turnător la general, s-au văzut despuiate de valoarea supremă. Întreaga lor magie a fost la un pas de deconspirare, întreaga lor putere a fost jucată pe flotabilitatea unor cuburi de gheață.

Ca și cînd asta nu era de ajuns, președintele Băsecu le-a uzurpat piramida ierarhică, trecînd peste capul șefului legal și vorbind cu subalternii, ba l-a și somat pe presupusul acoperit să-și treacă în CV secretele de stat.

Moralul trupei e una dintre valorile de bază ale combinației secrete, iar diriguitorii ei îl apără ca și cum și-ar apăra ființa. E, dacă vreți, motivul pentru care niciodată noi, civilii, nu aflăm nimic din ceea ce ne-ar putea scoate în stradă. Moralul e piesa de bază a infailibilității serviciului secret, e acel esprit de corps care securizează complicii și care se hrănește din muțenia absolută.

Serviciile românești au practicat mereu oportunismul politic, dar nu și-au băgat foștii șefi la pușcărie. Pe Ceaușescu l-au băgat în mormînt, dar aia a fost o cerință a istoriei. Pe Iliescu, însă, l-au tratat cu respect, pe Constantinescu s-au mulțumit să-l debarce lin, iar pe Băsescu, pînă săptămîna trecută, l-au divinizat pur și simplu. Asta s-a întîmplat fiindcă nici unul din cei trei n-a invitat publicul în cazarmă.

După faza cu dezvăluirile, legătura serviciilor cu zeul s-a rupt. Reputația le e pătată ca o batistă plină de muci. Ca să și-o refacă, trebuie să pedepsească bolnavul. Serviciile sînt obligate să dea un exemplu, fiindcă exemplul rămîne în arhive. Tot acolo se găsesc și uneltele răzbunării.