Președintele Iohannis a înviat un pic luni seară. A explicat ce înțelege el prin solidaritate europeană și noi nu, a anunțat un plan pe trei ani pentru Educație, care să cuprindă, în principal, rezolvarea grupurilor sanitare, ba chiar a zîmbit în cîteva rînduri, cu aerul că încearcă să spargă o nucă între dinți.
A fost o ieșire populară, cea mai bună din scurta lui istorie prezidențială și prima în care n-a mai fost așa evident că abia așteaptă să plece la Sibiu.
Unde mai pui că, în felul lui teoretic, Iohannis l-a luat la ștangă pe plagiatorul Oprea (trimis la Bruxelles, la Consiliul JAI, ca să le explice colegilor lui europeni – folosind doar mîinile – cîți sirieni încap în numărul 1.735). Acest început de despăduchere îl poate duce pe Iohannis în pragul unei cariere politice. Îl poate face, în sfîrșit, președinte.
Ideea de a se lepăda de impostorul militarist, dacă e reală, ar avea același impact asupra omenirii pe care l-a avut, la vremea ei, apariția pubelei. Ce ar însemna această lepădare? Păi, eliminarea opțiunii unui guvern PNL sprijinit de UNPR, adică scutirea Brătienilor de contactul veneric cu partidul-garnizoană.
Candidatul Iohannis a promis un guvern al său, neștiind că președintelui Iohannis îi va fi greu să-și țină promisiunea. Pe atunci, Oprea era doar general și vicepremier, negustoria lui cu doctorate false era celebră doar în servicii. Între timp, Oprea a ajuns cel mai cunoscut industriaș de plagiate, dar și cel mai curtat trădător politic. Brand-ul securistic „interesul național” a funcționat ca o știre despre gripa aviară: toată lumea s-a panicat că nu apucă antidotul lui Oprea. Nici PNL, nici PSD și nici măcar Iohannis n-au avut curajul să renunțe la golănia cu UNPR. Dimpotrivă, au tremurat fiecare în felul lui de frica unei răceli cu generalii Onțanu, Niro și cu ceilalți generali.
Oprea, omul de pe care adjectivele alunecă la fel de ușor ca dosarele, a trădat la două capete, reușind, ca o adevărată personalitate multiplă, să fie și la putere, și în opoziție.
Din semnele date luni, Iohannis pare să fi înțeles că un guvern condus de Oprea îi dăunează mai mult ca un guvern condus de Ponta. Iar un guvern condus de Predoiu, cumpărat cu dobîndă mare de la casa de amanet a lui Oprea, îi dăunează mai mult ca guvernul condus de Ponta.
Pentru un președinte amator, care vrea să treacă la profesionism, există două variante: să nu facă nimic și să lase societatea să-și digere fantasmele și frustrarea sau să închidă jocul printr-un acord cu PSD și să elimine specula cu majorități. PNL sau PSD cîștigă alegerile și dau premierul, iar UNPR și UDMR rămîn pe centură cîtă vreme PNL și PSD își acordă reciproc sprijin parlamentar.
S-a tot vorbit despre pacte și planuri mari. Dacă Iohannis coace ceva, ar face bine să fie atent la ingrediente. Oprea conține doar zahăr și grăsimi. N-are pic de sare.
