Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a fost colaborator al Securității ca poliție politică. Să spunem doar atât: pe vremea în care cercetătorul culegea și informații se intra în pușcărie pe suspiciuni mult mai puțin rezonabile. Omul însă are, pe lângă zâmbetul celor plictisiți de bani, și influență. De-aici tăcerea din presă. De aceea aceste lucruri trebuie spuse mereu.
Mugur Isărescu poartă aura stabilității. Aceeași aură a purtat-o și Iliescu, și alții. Adică? Adică au fost oameni care au acționat cum au acționat în vremuri tulburi. Au știut, vezi Doamne, să țină barca pe linia de plutire. Doar că asta e o prostie. Noi nu suntem o barcă, iar echilibrul pe care acești oameni l-au adus a fost acela de-a permanentiza dezechilibre, de-a conserva coordonatele unei societăți corupte, inegale și înapoiate.
Când ai fost premier al României și zeci de ani guvernator al Băncii Naționale, dar tot ce ai făcut mai bun pentru ceilalți este Crâmpoșia din 2016 de la Casa Isărescu, atunci ai o mare, mare problemă ca om.
Isărescu nu înțelege că băncile, finanțele, economia înseamnă ceva atâta timp cât se raportează la societate, la întregul societății și pentru societate. Undeva în adâncul acelor ochelari scumpi colcăie un jurământ de credință: Oamenii trec, băncile sunt veșnice.
E atât de enervant cum Isărescu nu scapă nici un prilej de a lovi în cei mulți. O face cu atitudinea unui chirurg de front: ”Se spune că cei care și-au luat case au devenit robii băncilor. Nu e adevărat. Ei au devenit prizonierii propriilor aspirații”. Orice statistică îi arată guvernatorului că mai mult de o treime dintre români sunt sclavii supraviețuirii. Tot de supraviețuire ține să locuiești într-un apartament cu două camere, de 60 de metri pătrați, soț, soție și doi copii. Sclav al propriilor aspirații mi se pare un individ ca Isărescu: încolțit de suspiciuni de colaborare cu fosta Securitate, un nene care a stat cloșcă pe Caritas și pe FNI, colaborator dovedit al comisioanelor ilegale puse de bănci, guvernator care a transformat BNR în societate pe acțiuni împărțind cu ceilalți privilegiați ai sorții din profitul BNR, abia asta înseamnă să fii sclavul unor aspirații pe cât de înalte, pe atât de murdare.
pusca si cureaua lata …
Dom’ Radu, combati bine in multe cazuri si sunt adeseri de partea ta, mai ales atunci cand nu te sfiesti sa aperi cauza celor multi si neajutorati. Exista insa lucruri obiectiv importante, indiferent de simpatiile sau antipatiile noastre si chiar indiferent de cat de colaborationist al securitatii a fost Isarescu: adevarul e ca bancile profita de naivitatea si lipsa de educatie financiara a omului de rand. Care se arunca head first in achizitii pe datorii de zeci de ani, de parca si-ar cumpara un Pegas. Discursul lui Isarescu poate fi vazut cu mai putina patima, ca lectie de educatie financiara. Oamenii trebuie sa inteleaga in ce se baga cand iau un credit pe 30 de ani. Pentru ca isi amaneteaza viitorul. Si asta e valabil in orice tara din lume, nu e o problema romaneasca.