Kövesi versus Morar

Nu cred să-i fi scăpat cuiva mica dîră de venin pe care o lăsau în aer cuvintele lui Daniel Morar atunci cînd vorbea despre Laura Codruța Kövesi. Era acel moment în care instalația de înfricoșat politicieni, DNA, urma să-i fie luată.

Începutul anului 2013, așadar. Băsescu nu și-a mai putut menține logofătul la butoane și se stîrnise un fuior de panică printre dosarele ținute la secret.

Cu fața lui de băiețel care crede că Pubertatea e o fată ce trebuie dusă la film, Morar a ieșit la luptă. A dat declarații și interviuri, a apărut la televizor, în fine, a produs ceea ce credea el că trebuie să fie un statement profesional. Atunci am aflat și noi că viitorii șefi ai DNA trebuie să fie supraoameni, adică elita elitelor, niște detectivi culți ca Voltaire, descurcăreți ca Mannix și – obligatoriu –, pe cînd erau mici, să fi fost ținuți de mamele lor de călcîie și scufundați în licoarea anticorupției. Asta dacă cineva dorea să obțină aceleași rezultate ca domnul Morar.

La o primă ochire, n-ai zice că rezultatele sînt proaste. Pe lîngă beneficiul teroarei, în cei șapte ani de domnie la DNA, Daniel Morar ne-a adus și foloase numărabile. „Au fost deferiți Justiției 23 de membri ai Parlamentului, 15 miniștri și secretari de stat, opt prefecți și subprefecți și tot atîția președinți de Consilii Județene, precum și nouă directori de agenții naționale cu rang de secretar sau subsecretar de stat, 40 de șefi de companii naționale și regii, precum și 25 de directori de instituții publice”, cum zice presa vremii. Urmează, desigur, și alte cifre care grupează primarii, magistrații și celelalte trofee în tabele avantajoase, sub care e trecut prejudiciul de 250 de milioane de euro ce ar trebui recuperat de la acești tîlhari.

Cu acest bilanț între fălci, Daniel Morar mîrîia ca bișonul Oanei Zăvoranu cînd Pepe dădea să-i ia jucăria.

Ei bine, coabitarea dintre Ponta și Băsescu a adus-o la DNA, peste zvîrcolirile lui Daniel, pe Laura Codruța Kövesi. Din ce ne lăsa să înțelegem justițiarul Bubico, Kövesi nu corespundea funcției, fiind – fără s-o numească – proastă, neprofesionistă și gata să facă jocuri politice.

Au trecut, din aprilie 2013, un an și opt luni. Bilanțul neprofesionistei Kövesi e zdrobitor. Cifrele ei mătură pe jos cu cifrele obținute de Morar în peste șapte ani. Față de găinarii cu care s-a căznit Morar, arestații lui Kövesi sînt superstaruri. Năstase, singura nestemată a clujeanului nevrotic, pălește pe lîngă strălucirea orbitoare a dosarelor Microsoft și EADS.

Raportat la unitatea de timp, cadența arestărilor kövesiene e de opt ori mai mare, ceea ce face din Morar un element frenatoriu al luptei anticorupție. La criteriul politic, Morar e iarăși surclasat, fiindcă dosarele lui rar au depășit teritoriile dușmanilor din PSD și PNL, în timp ce Kövesi a înfipt morcovul cercetării și în cîteva cururi portocalii.

Cît despre parametrul tupeu, aici Kövesi e muntele Chomolungma. După arestarea Alinei Bica, dacă vrea s-o egaleze, Morar ar trebui să urce pe scena Ateneului și să cînte dezbrăcat, cu papion la gît, „Cui i-e frică de Beau-Beau?”.

Una peste alta, Kövesi s-a arătat mai rentabilă ca Morar. În lupta invizibilă dintre parchete, baschetbalista a știut să joace mingea și să-și elimine, cu probe, adversarii. Bica zace în arest, iar Morar e întemnițat la Curtea Constituțională. O lumină verde, cu star and stripes pe ea, vine de la Ambasada SUA.

În această nouă perspectivă, amprenta lăsată de fostul președinte Băsescu asupra industriei dosarului politic are șanse să fie recoltată. Ipoteza că, din exces de zel, din convingere sau la ordin, Daniel Morar a făcut și a ținut dosare se îndreaptă spre o concluzie.

Sigur, Kövesi poartă cu ea sechelele carierei, unele dobîndite pe vremea cînd asculta telefoanele jurnaliștilor, modifica stenogramele unor convorbiri private și le trimitea apoi unor lingăi din presa sub acoperire.

Dar, ca și Saul din Tars, care prigonea evrei, poate a prigonit și ea jurnaliști dintr-un impuls creștin. Poate că drumul Damascului în varianta kövesiană e predica arestării fără limite, pînă cînd pe pămînt se va pogorî spiritul sfînt al pușcăriilor cerești.

Nu se poate să nu te întrebi ce i-ar folosi mai mult României: investițiile sau arestările? Greu de spus. Dar mai ușor de făcut sînt arestările.