La ce sînt bune serviciile

„Știu foarte bine cum lucrează Serviciile. Te pot compromite, te pot ajuta să ai un dosar…”

Aceste cuvinte au răsărit pe buzele fostului președinte Băsescu ca niște ghiocei negri pe genericul unui film de groază. Filmul știm că s-a încheiat prost pentru toată lumea, dar întrebarea pe care o stîrnesc vorbele strigoiului e dacă există o continuare.

Să cîntărim oferta Serviciilor: te pot compromite, adică îți pot strica buna reputație, îți pot pricinui un rău, te pot pune în primejdie, te pot distruge. Sau te pot ajuta să ai un dosar. Adică te pot arunca în groapa cu procurori și judecători, în labirintul judiciar din care doar norocul, presa și infarctul te mai pot scăpa.

Așa cum reiese din context, oferta e adresată oricui, nu doar acelor elemente periculoase care amenință legea, ordinea, statul de drept și siguranța națională. Traian Băsescu n-a vrut să recite din regulament, ci a vrut, în stilul lui bezmetic și violent, să șocheze prin adevăr. Serviciile vizează, așadar, pe toată lumea, nimeni nu e în afara razei lor de acțiune, nimeni nu e la adăpost de capriciul și sentința lor.

Într-un fel, știam asta cu toții, o consideram o posibilitate subînțeleasă, dar exista un rest de îndoială, o speranță vagă că n-ar fi riguros așa. Ei, acum îndoiala și speranța s-au dus pe copcă. Ne-a adus la zi cel mai informat om al anilor 2005-2014, după cum singur se intitula fostul președinte Băsescu.

Cu seninătatea sugrumătorului din Riga, care povestește despre cadavrele din subsol, monstrul din Murfatlar relatează despre crimele în serie săvîrșite în mandatul său, CU ȘTIINȚA SA („Știu foarte bine cum lucrează Serviciile”).

Sîntem martorii unui autodenunț pe care Justiția nu se grăbește să-l valorifice, dar, în același timp, avem de-a face și cu un denunț calificat, produs de unul dintre complici. A înscena fapte, a fabrica dosare, a strica buna reputație a cetățeanului reprezintă infracțiuni prevăzute în Codul Penal.

Aceste acțiuni au fost desfășurate, ne asigură denunțătorul, de către Servicii, adică de instituții ale statului. Ajungem astfel la infracțiunea de abuz în serviciu, la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat (constituit din aceste instituții), la infracțiunea de complicitate (fostul președinte a știut), la infracțiunea de tăinuire (a știut și nu a spus) și, poate, la infracțiunea de instigare, dacă fostul președinte a cerut Serviciilor să compromită sau să ajute pe cineva să aibă dosar.

Acum e de înțeles că doamnei Kövesi îi vine cam peste mînă să se pună cu procurorii pe generali și să aresteze statul de drept, dar cu fostul președinte s-ar putea face cîte ceva. Traian Băsescu nu mai e ocrotit de secretul de stat, pe care, de altfel, îl divulgă cu orice ocazie (și asta e o infracțiune la legea siguranței naționale). Ba, mai mult, limbarița lui cu fitile și felul iresponsabil de a șuta în tabuuri strategice e, cum zicea SRI-ul despre presă, o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

Capete de acuzare, după cum se vede, ar fi. Și, dacă n-ar fi, în numele aceleiași siguranțe s-ar putea apela la Servicii. Ce înseamnă pentru ele să-l compromită sau să-l ajute să aibă dosar pe unul care nici nu pare deranjat de acest talent al lor?