Națiunile care o duc bine astăzi prezintă, o dată la 50 de ani, un lider mare. După al doilea război mondial, Germania l-a avut pe Konrad Adenauer, un catolic pacifist de 73 de ani, cu studii de drept la Freiburg, München și Bonn, fost primar al Köln-ului, ținut, parcă, la păstrare de istorie pentru scoaterea nemților din trauma prăbușirii. Adenauer a supt democrație și prosperitate din unica sursă a vremii – Planul Marshall –, fără să-și bată capul cu nevrozele postbelice. Pînă la Helmut Kohl, unificatorul, n-au mai trecut 50 de ani, dar iată, sînt popoare mai dense.
Franța l-a avut pe Charles de Gaulle, intelectual de vocație, militar decorat în mai multe războaie, erou al rezistenței antinaziste și salvator al patriei pentru a doua oară între 1959 și 1969. De Gaulle a lichidat tribalismul agrar al Franței și i-a redat puterea militară, diplomatică și economică după care tînjea de la moartea lui Napoleon.
De Gasperi, în Italia, a arătat aceeași dibăcie. Creștin-democrat catolic, antifascist, absolvent de Litere și Filozofie la Viena și înzestrat cu un pragmatism ne-latin, Alcide De Gasperi a știut să adăpostească sub umbrela financiară a Americii toate cele opt guverne de coaliție pe care le-a condus din 1945 și pînă în 1953. Fără el, Italia ar fi pierdut trenul bunăstării în care Germania, Franța și ceilalți se suiseră deja.
Margaret Thatcher a venit la putere într-un moment în care supușii Reginei Victoria se scufundau în recesiune plîngîndu-l pe Churchill. Doamna de Fier a studiat mai întîi științele naturii la Oxford, apoi a pus capăt totalitarismului sindical promovat de laburiști, a privatizat economia pînă la penultimul șurub și a redat imperiului mîna forte de altădată.
Dacă vine vorba despre SUA, ai de ales între Roosevelt, Truman, Eisenhower, Kennedy sau Reagan. Fiecare dintre ei a deschis Americii un orizont nou și profitabil în economie, tehnologie sau geopolitică.
În Europa sau peste Ocean, națiunile bogate ale Occidentului dau, fără greș, un lider mare la 50 de ani. Dacă le privești biografiile și opera politică, vezi că acești oameni sînt educați și inteligenți. Cultura face parte din sistemul lor de respirație socială, iar puterea intelectuală îi pune în circulație. Nu există proști care să fi făcut minuni pentru țările lor, după cum nu există națiuni care s-au descurcat doar cu norocul.
Se pare că noi, românii, insistăm ba cu prostia, ba cu norocul. În ultimii 50 de ani, oricum ai cîrmi-o, nu găsești nici minuni, nici prosperitate. Nu se arată pe meleagurile noastre semnele trecerii vreunui lider mare, fie el și mijlociu. Lideri mici avem, în schimb, cu ghiotura, iar dacă perimetrul celor 50 de ani ni s-ar impune cu forța, mi-e teamă că, în afară de Ceaușescu, n-am găsi nici unul să dăinuie în ceva.
Potentialii nostrii lideri au fost bagati la puscarie pe vremea lui Dej.
cum il puteti uita pe iliescu ion, cel care a infruntat gloantele teroristilor la rivolutie? cel care a infruntat hoardele de legionari in 1990! cel care a avut curajul sa ia atitudine impotriva mosierilor! cel care a semnat, alaturi de adrian nastase, tratatul de prietenie cu urss in 1991!
cel care….. dar sa mai spuna si altii meritele lui iliescu ion!
De unde lideri, când există obiceiul străbun de a da în cap oricărui dovedește orice doză, cât de mică de competenţă, caracter şi combinaţie dintre cele două? Ba’ chiar am avut timp de 45 de ani instituţii dedicate acestei „funcţii sociale”….
Liderii din Romania sunt alesi din mai putin de 1% din populatie datorita legislatiei comuniste; in momentul in care nu ai posibilitatea legal sa concurezi cu niste incapabili, normal ca Romania nu are lideri formali; iar liderii informali ajung sa emigreze/performeze in alte tari.
Italia, Marea Britanie, Germania, SUA au democratie. Democratia inseamna nu doar posibiliatea de a alege (prin vot) ci si, egal important, SA FI ALES! In Romania nu exista partea asta, asa incat nu ne calificam ca democratie. In Romania, in continuare e un comunism autocrat, in care se poate vota dintr-o galeata de „lideri” atent selectionati de la centru. Normal ca nu pot sa apara surprize placute.
Cand va fi democratie in Romania va exista posibilitatea sa apara idei si proiecte, la inceput mici, locale. Proiectele vor putea fi sustinute de cetateni iar cele mai bune vor fi promovate de catre cetateni la nivel national. Oamenii care au construit acele proiecte care au fost adoptate la nivel national vor fi „liderii”; Acum e un om numit si apoi se apuca sa propuna proiecte.. e ridicol, o forma arhaica de autocratie. Atata tot.
Nevoia de „lider” care sa rezove toate problemele, lider care sa apara din neant, e copilareasca. E unul din miturile unei societati arhaice. Liderii enumerati in articol au facut parte din echipe de sute de „lideri” care au construit ani de zile proiecte coerente, inainte sa apara ca „lideri” recunoscuti ca atare.
E ca la sport / trebuie sa ai mii de atleti foarte buni, cu experienta, antrenament, ca sa poti sa selectezi cateva varfuri care se diferentiaza cu cateva zecimi de secunda mai rapizi ca plutonul; comparativ cu cei neantrenati sunt „lideri” fantastici. Dar nu trebuie uitat ca pot sa apara doar daca exista plutonul, baza de selectie de sute de atleti care lucreaza si beneficiaza de antrenamente similare.
La noi acum se aleg aleator 500 de nume din randul „prietenilor de familie soferi, etc” si normal ca nu au cum sa apara rezultate. Lista e inchisa, nu poate altcineva sa candideze cu sanse reale, asta e, concuram cu Germania, Anglia si Elvetia, iar echipa noastra de politicieni e aleasa din 1% din populatie. Ca si cum am concura la fotbal cu Germania, iar fotbal ar avea voie sa joace doar 500 de romani. Ce echipa de fotbal poti sa faci?
Maggie Thatcher e de fapt urata pentru reformele economice. Jumatatea de nord a tarii o face vinovata de caderea fabricilor si disparitia a zeci de mii de locuri de munca. Ei practic toti traiesc din imprumuturi facute la Westminster. In orice caz, ce i-a adus ei celebritatea este faptul ca sub conducerea ei, Marea Britanie a pastrat Insulele Falkland in urma binecunoscutului razboi din 80.
Sunt de acord cu declaratia despre bolnavu de Ceausescu.
Domnu Buscu, in general imi place cum scrieti, sunteti inspirat, bine informat si de fair play. Articolul asta insa arata inocenta admiratie a romanului fata de cei din vest, fara rezerve si fara baze reale. Cei mai multi pe care i-ati numit mai sus sunt doar pe la noi mari lideri istorici, unii dintre ei (Kohl, Thatcher) ramasi in memoria colectiva mai mult pentru alte atribute (Kohl pt scandaluri de coruptie si ignoranta, Thatcher pt saracirea propriei natiuni si distrugerea industriei autohtone si imbogatirea bancilor, ca si pt o totala lipsa de scrupule sau sentiment uman). Ce sa va spun, de la distanta poate si ai nostri ar arata mai bine – cel putin n-au omorat pe nimeni, n-au facut razboaie si n-au destramat tari..