Lista proștilor, faza pe țară

Există, în fiecare partid parlamentar, cel puțin 30 de inși cu șanse bune să ajungă miniștri, prim-miniștri sau președinți. Prin mersul democrației, prin rotația norocoasă de situații, prin alianțe și prin ceea ce a demonstrat trecutul, unii dintre acești 30 vor ajunge, în cîțiva ani, să conducă și să reprezinte țara. Problema e că mai toți, cu cîteva excepții, sînt niște exemplare mediocre, absolvenți de școli slabe sau deținători de diplome cu cîntec. Sînt lipsiți de educație, de cultură și de cultură politică, de discurs și de personalitate. Sînt rezultatul unui proces de contraselecție întins pe două decenii, care a făcut loc rataților, celor care n-au reușit într-o profesie și au descoperit că, în politică, impostura e o vacă de muls. Cu timpul, aceste rebuturi au ajuns să aibă notorietate, fiindcă apar frecvent la televiziune și mestecă fraze scrise de alții, își bagă fața peste tot pe unde poate fi băgată și încheie cu canalele TV înțelegeri de promovare. Mai buni ca ei sînt zeci în fiecare partid, sute în fiecare oraș și zeci de mii în întreaga țară, dar accesul oamenilor calificați e barat de conjurația imposturii sau, după caz, de greață.

Lucrurile stau așa: avem niște loaze care așteaptă să ajungă la vîrful țării, care pot fi sigure că într-un an-doi-trei-patru vor ajunge miniștri, prim-miniștri sau chiar președinți de țară și, cu toate astea, nu fac nimic să se pregătească. Au la dispoziție un răgaz, un interval lung cît o facultate, dar nu mișcă un deget. Nu pun mîna pe o carte de istorie, nu iau lecții de engleză, de franceză, de economie, nu citesc lucrări de politologie și nici presa internațională, nu se pun la curent cu mersul lumii, nu citesc nici măcar literatură, fiindcă, dacă ar citi, s-ar vedea. Mulți dintre tipii pe care-i vedem azi la televizor scoțînd enormități pe gură și care vor ajunge să conducă economia nu înțeleg TVA-ul, nu știu să interpreteze un P&L, nu pricep cum funcționează o companie privată și nici care sînt interesele strategice ale unei economii devalizate de structurile parazite ale statului slab. Ar putea să le afle instruindu-se, studiind, recuperînd, pregătindu-se pentru momentul cînd vor conduce țara, dar n-o fac. Ar putea să învețe o engleză corectă, să nu mai dea din cap și din mîini ca maimuțele cînd discută cu străinii veniți în control. Ar putea să se pună la punct cu fiscalitatea și finanțele, ca să nu mai distrugă bugetul național, să nu mai împrumute aiurea miliarde și să nu mai omoare micile companii care duc greul taxelor. Ar putea să facă un efort elementar de îmbunătățire, dar nu-l fac. Ei se consideră buni așa cum sînt: cu 6 la bacalaureat și cu facultate particulară, cu doctorat la SRI, cu acea spoială securistă prin colegii de apărare și siguranță națională, cu SNSPA, cu note mici pe toată durata școlii, fără limbi străine și cu biata limbă română siluită pe Facebook. Ei cred că șmecheria în care se complac va ține loc de pricepere, de vreme ce a ținut pînă acum.

După cum se vede, nu ține. Rezultatul ei se vede în fiecare detaliu al României de azi: în sărăcie, în gradul de înapoiere, în depresia generală, în regresul național, în vaccinare, în numărul de morți.

Loazele care refuză să învețe și să evolueze, care vor să ne conducă exact în halul în care sînt, trăiesc nu doar la vîrful partidelor mari, ci și la vîrful partidelor mici. Oricît de mic și lipsit de merite ar fi partidul, se găsește întotdeauna o soluție imorală pentru a-i pune oamenii în guvern. Nu e nevoie de nume: numărați 30 de oameni în ordine descrescătoare în fiecare partid parlamentar și veți avea lista scurtă a nesimțiților.

Sînt, spuneam, cîteva excepții, dar e cu atît mai rău pentru ele.