Maestrul Cîrstoiu

Nimeni nu spune că un medic, un ortoped cu practică de două decenii, profesor universitar, decan la UMF și manager de spital nu are mai multă îndreptățire școlară decît un analfabet funcțional, tovarăș cu Vanghelie, cu facultatea cumpărată la Ploiești și cinci categorii de conducător auto la Pitești, fost condamnat penal cu executare. Pe lîngă Piedone, Cătălin Cîrstoiu arată ca Erasmus din Rotterdam pozînd cu o jumătate de porc. Numai că, în cursa pentru Primăria Capitalei, e rîndul lui Piedone să se uite înapoi, peste umăr, ca Bikila Abebe, alergătorul fără pantofi, după ceilalți maratoniști.

Și Cîrstoiu, și Piedone sînt produse ale sistemului. Cîrstoiu e fabricat la etajele superioare ale Puterii, Piedone la demisol, în zona de gîndaci și igrasie. „La etajele superioare ale Puterii“ te întîlnești cu rețeaua de impostori din Sănătate, cu loja marilor bancheri, cu serviciile secrete și generalul Pahonțu, cu nașul Petrov, fost turnător la Securitate și, obligatoriu, președinte al republicii. Meseria de medic te ajută să-ți clădești relații cu bolile protipendadei, să te faci util și indispensabil unui mănunchi de rude și amante cu pedigri politic, să urci în carieră tratînd oase și fracturi la nivel înalt. Cătălin Cîrstoiu are profilul unui supraviețuitor care și-a adaptat profesia unor ocazii de avansare în grad didactic și, poate, de altă natură, și a fost selectat pentru insectarul cu disponibili. Ca și celălalt doctor de la Capitală, Sorin Oprescu, Cîrstoiu a văzut în relația cu politica și cu politicienii o oportunitate cronică. Pe amîndoi i-a îmbogățit știința, dar nu atît știința de carte, cît știința plasamentului.

Piedone e făurit, cum ziceam, în subteran, în aria de jos a uzinei de disponibili, între ghenă și canalizare, acolo unde ești lăsat să înaintezi pe țevile statului, odată cu miriapozii de umezeală. Impostor și mincinos, Piedone s-a tîrît cu răbdare și cu infinit tupeu spre lumina izbăvitoare a combinațiilor cu administrația publică, unde prosperă de aproape trei decenii. Dar pe cît de jalnică e substanța lui umană, pe atît de irezistibil e pentru alegători discursul scos din inima de pungaș.

Așa cum arată sondajele de opinie, mulți bucureșteni îl admiră pe Piedone, căci văd în el varianta simplificată a succesului. Cu cît e mai mare sărăcia, cu cît e mai adîncă disperarea, cu cît e mai fatală prăbușirea în TikTok, cu atît e mai imparabil triumful acestui fals acordeonist.

De aceea, Piedone nu poate fi învins decît prin înlăturare. Dacă îl vor pe Cîrstoiu primar, cele două etaje ale fabricii – etajul și subsolul – trebuie să discute între ele și să ia măsuri. Dacă Piedone e retras – și Piedone poate fi retras prin cunoscutele metode, care pornesc de la oferte și ajung pînă la dosar, cercetare penală și reținere –, atunci Cîrstoiu mai are de luptat doar cu Nicușor. Dacă nu, sistemul e obligat să și-l asume pe Piedone și să facă din el cîștigătorul coaliției.

Odată eliminat candidatul Piedone, doctorul Cîrstoiu s-ar măsura cu Nicușor Dan, un fost olimpic de geniu, cu doctorat strălucit în Franța, cu priză în societatea civilă și cu sprijin din partea USR și PMP. Balanța academică e aici ușor inversată, căci Nicușor Dan e un matematician special, în timp ce Cătălin Cîrstoiu e un succes de context, favorizat de legături și apartenențe. Nivelul e, însă, altul, incomparabil cu nivelul Piedone. Lăsînd la o parte zgomotul politic, o competiție între oameni cu o educație de acest nivel ar fi un fel de recuperare a decalajului din ultimele decenii. Și, trebuie spus, abia în această situație Cătălin Cîrstoiu ar avea șanse, fiind susținut de cele două partide mari, PSD și PNL, ai căror alegători n-ar mai fugi spre Piedone.

Sînt multe elemente care arată că civilul Cîrstoiu n-a fost o propunere recentă a coaliției. De la teatrul ieftin al lui Rareș Bogdan, care o făcea pe niznaiul, la îndelunga frînă pusă candidaților de partid mai bine plasați, faptele arată că omul era așteptat. Iar aici nu e vina partidelor, fiindcă partidele, ca de obicei, nu pot face nimic atunci cînd li se spune, așa cum li s-a mai spus, pe cine să pună.

De aceea, întrebarea e alta: poate fi omul sistemului mai bun ca omul democrației? Răspunsul e și da, și nu. În cazul primarului Băsescu, răspunsul a fost da, fiindcă Băsescu a fost mai bun, mai energic, mai popular și mai activ ca Ciorbea, Halaicu sau Lis. Dar judecînd după viteza de creștere și propagare a răului, președintele Băsescu a fost un primar mai rău ca toți.

Maestrul Cîrstoiu, pe care Rareș Bogdan se prefăcea că îl confundă cu Ion Cristoiu, semnează azi un editorial întortocheat, scris de alții. Rămîne de văzut cît talent au scriitorii și cît umor au cititorii.