A venit momentul s-o reevaluăm pe Kövesi, scorpia judiciară fabricată de Băsescu în 2006, redevenită, între timp, necesară

În România, dosarele umblă libere, la vedere, arogante și sfidătoare. Jefuiesc în stînga și-n dreapta, storc bani și produc suferință, împovărează populația, seacă bugetul, epuizează resursele, nimicesc orice efort de dezvoltare, întunecă viitorul. Sînt peste tot: în energie, în infrastructură, în achizițiile de armament, în agricultură, în Delta Dunării, în retrocedări, în contractele cu dedicație pentru clienți politici, nepoți și amante, în ajutoarele de stat, poreclite „investiții“, în pistele de biciclete sătești, în parcuri, în primării, consilii județene, ministere, agenții și companii de stat, în sinecuri de partid, în PNRR, pretutindeni. Toate au pe coperți amprentele făptuitorilor neprinși: premieri, miniștri, președinți, parlamentari, primari, funcționari de stat, președinți de consilii județene, lideri de partid, clienți politici. Atît că nu ridică nimeni aceste amprente. Lampa cu lumină ultravioletă s-a stricat, iar infractorii au făcut din România un cartier rău famat, unde Poliția, Serviciile și Justiția trăiesc din taxa de protecție.

Priviți-i pe capi: nu se sfiesc să-și dea importanță la televizor. Apar înveșmîntați în costume Brioni (10.000 de euro), cămăși Charvet (1.000 de euro), pantofi Louboutin cu talpă roșie (1.500 de euro), cravate Hermès (400 de euro). Prin curtea vilei stau în trening Loro Piana (5.000 de euro) și adidași Louis Vuitton (1.500 de euro). Conduc Porsche, Lamborghini, Mercedes S (200.000+ euro), zboară la business class sau cu Nordis, au mii de hectare, dezvoltări imobiliare și afaceri pe numele rudelor și complicilor. Mănîncă în cluburi și restaurante scumpe, își fac vacanțe exorbitante în toiul crizelor, întrețin prostituate de lux din banii poporului. La fel ca mafioții proști din filmele lui Martin Scorsese, care sînt prinși fiindcă după ce sparg banca își cumpără blănuri și limuzine, politicienii români se grăbesc să se afișeze, nu au răbdare să li se șteargă urmele. Școala nu i-a învățat mai nimic, așa că tot ce scot pe gură e scris de alții. Vorba unuia dintre ei: fără punctaje, am fi muți. Conturile lor din Dubai, Qatar, Liechtenstein, Luxemburg, Panama sau Isle of Man gem sub apăsarea banilor furați.

Nu le pasă de inflație, de deficit, de sărăcia care mușcă zi de zi din populație. Fiecare dintre ei trăiește la capătul unui sistem de conducte ilegale. Fiecare e alimentat de o țevărie neagră, alcătuită din comisioane și șpăgi, din combinații pe care ei le amenajează politic. Banii li se întorc în cutia de pantofi, în sacoșe, în viramente offshore, în valize cu haine, în călătorii cu jet-ul privat, în colecții de ceasuri exorbitante, în mese, în participații acoperite la afaceri cu statul. Poza lor publică are pe revers bogăția dobîndită prin furt, corupția, minciuna, lașitatea, Securitatea. Sînt aranjați pe viață, copiii și nepoții lor nu vor mai munci niciodată, se pot dedica tranziției generaționale de la vîrful țării. Urmașii lor sînt chemați să ducă mai departe impostura și controlul mafiot pînă la sfîrșitul veacurilor.

Acești oameni, neatinși în vreun fel de lege, sînt, în esență, dosare. Dosare pe care nu le deschide nimeni, fiindcă nu are cine. Organele legii fac și ele parte, prin activități de protecție sau de parteneriat, din dosare. Atît de disperată și insuportabilă e situația, încît merită adusă în discuție aura întunecată a Laurei Codruța Kövesi. Kövesi nu se pricepe la multe, dar se pricepe la dosare. Și de dosare e acum nevoie.

Prin trecutul ei politizat, Kövesi e un agent al violenței. A fost fabricată prin relația incestuoasă a unui securist vechi, Petrov, cu securiștii noi de la SRI, și și-a făcut ucenicia în atelierul de măciuci politice organizat în regimul Băsescu. A făcut mari mizerii, a executat comenzi, a participat la agresiuni judiciare asupra presei și jurnaliștilor. Dar, în pauzele de abuz, a arestat și răufăcători pe care nimeni n-ar fi îndrăznit să-i atingă. Acum e mai bătrînă și în curînd șomeră. Sînt speranțe că hormonii abuzului i s-au mai domolit. Cînd o întreabă jurnaliștii dacă vrea la SRI, la DNA, la Președinție sau altundeva, nu zice nu, semn că nu s-ar da înapoi să revină la făcut dosare.

Dosarele care umblă azi nestingherite de-a lungul și de-a latul țării s-au înmulțit fără măsură. Sînt nesustenabile economic și social. Au copleșit ecosistemul și distrug speciile oneste. Au suprapopulat România, ca o specie de animale de pradă. E nevoie ca cineva să le vîneze. În lipsă de altceva, Kövesi va fi curînd disponibilă, ba chiar nerăbdătoare, s-ar zice.

E o idee periculoasă, da. Femeia a distrus vieți, cariere, companii, a blocat la un moment dat o economie întreagă, dar a lichidat cîțiva dăunători grei și a înspăimîntat regnul prădătorilor politici. Și apoi, s-au mai văzut cazuri. Oameni cunoscuți, domnitori medievali cu care ne mîndrim, au făcut alianțe cu tătarii ca să scape de turci. Iar tătarii nu doar că prădau mai rău ca turcii, dar înspăimîntau chiar mai tare decît Kövesi. Ba persoane și mai celebre au făcut reevaluări scandaloase, ca să-l pomenim aici doar pe Saul din Tars, care a prigonit creștini înainte să treacă de partea lui Iisus și să-l salveze de la uitare.

Statul și națiunea sînt devorate de o clasă politică incapabilă și mafiotizată. Dacă nu putem chema în ajutor tătarii, măcar să n-o refuzăm pe Kövesi.