Dacă scapă de viiturile mortale din fiecare primăvară, de acele ape învolburate care prefac în moloz gospodării, animale și oameni, pe român îl așteaptă apoi proba ursului, a lui Moș Martin. Fie pe Transfăgărășan, fie în propria ogradă, fie chiar pe stradă, ziua în amiaza mare! Suntem cei mai sfâșiați de urși cetățeni europeni, nu pentru că autoritățile române ar iubi mai mult animalele decât românii, deși și asta e adevărat, ci pentru că avem cei mai netrebnici, mai nerușinați și mai incompetenți oficiali. Care nu dau o ceapă degerată pe viața nimănui din afara propriului clan.
Dar, dacă scapă de viitură și de urs, asta nu înseamnă că românul supraviețuiește, pentru că odată cu frigul încep să explodeze țevile de gaz și nosocomialele. Dar hai să admitem că avem de-a face cu un compatriot norocos, cu șapte vieți, ca pisoii, care iese teafăr și de-aici! Atunci morticica, pârdalnica, îl ia pe român de pe șosea, unde un bombardier cu cazan de „Italea“ îl face praf într-o clipită. Și i se rupe, că știe că Justiția noastră e mioritică, îl iartă pe baciul cu oi mai multe, mai cornute și mai corupte.
Se moare stupid în România, dar mai ales se moare pe mâna statului, evitabil, degeaba, inutil. Și nici măcar nu ne întărește ce nu ne omoară. Pentru că o culme a imbecilității îi face pe oficialii români, tolomaci cu acte, să aștepte de fiecare dată consecințe diferite, deși ei fac aceleași și aceleași greșeli de ani de zile. Eurostat confirmă statistic ceea ce știm pe propria piele: murim cu zile! România e pe primul loc în Uniunea Europeană la decese din cauze care puteau fi evitate. Dublu față de media europeană. Nu suntem codași, suntem campioni. La morți evitabile!
Statul român e veșnic repetent, încontinuu nepregătit, permanent în defect față de cetățenii lui. Iar clasa politică, tomacii și tolomacii care o administrează, n-a găsit niciodată momentul potrivit să recunoască asta, să admită că nu sunt in stare și că fiecare român din țara asta este pe cont propriu, că salvările sunt doar individuale. Dimpotrivă! Mint în continuare și mint cu nerușinare, pentru că la noi minciuna nu costă nimic și nu omoară pe nimeni, mai ales pe nici unul dintre ei.
Iar când tocmai zici gata, când ai scăpat de viitură, de urs, de demenții de pe șosele, de gazele ucigașe, de nosocomiale și de judecătorul corupt, doamna cu coasa te ia din cer și din apă: vin dronele, române! Din septembrie 2023 încoace, fragmente din drone au căzut în sud și în sud-est de cel puțin unsprezece ori, la Plauru, la Ceatalchioi, la Grindu, la Brăila și în cele din urmă direct pe un bloc din Galați, cu oameni înăuntru. Și tot de unsprezece ori, înainte, în timpul și după fiecare incident, este același ritual; mai întâi negăm, apoi explicăm de ce nu putem și cercetăm, apoi monitorizăm, ne consultăm cu aliații și la final trimitem o comisie. Și tot așa! Ba, Iohannis mai și declara senin, la primele evenimente de acest fel, că „nici un fragment de dronă nu a căzut pe pământ românesc“. Dar fragmentele erau deja în pământ.
În halul acesta mint politicienii români! Iresponsabil, irespirabil, insuportabil! De atâta fals, de atâta ipocrizie, de atât dispreț față de propriii cetățeni. Au adoptat în 2025 o lege care permite armatei să doboare drone, dar fără norme de aplicare și fără echipamente capabile să facă asta! Au semnat contracte pentru apărare antiaeriană cu livrare „într-un an sau doi“. Dar dronele nu cred minciunile lor! Și ele cad, și vor continua să cadă, ridiculizându-i maxim pe tolomacii noștri și înfricoșând o țară întreagă.
Și ca să fie completă gluma cu statul care te apără, după toate dronele care au căzut pe România, încă una, autohtonă, a aterizat la Palatul Victoria. După CV și după toate probabilitățile, pare o dronă SIE și are autonomie de zbor nedeterminată, pentru că la noi tomacii și tolomacii nu se consumă, se reciclează. E un soi de Lavoisier modern, nimic nu se pierde, totul se transformă.
Cât despre noi, vom muri în continuare. De viituri, de urși, de drone, de demenți pe șosele, de judecători corupți și de spitale infecte. Vom muri cu sârg și cu consecvență, dublu față de restul Europei, conform Eurostat. Tomacii și tolomacii, în schimb, nu vor muri niciodată din cauza propriilor dezastre. N-a murit nici unul. E singurul lucru cu adevărat excepțional pe care l-a produs această clasă politică în treizeci și cinci de ani, propria ei supraviețuire.
Și dacă vreți să aflați un secret militar, țineți-vă bine: apărarea lor antiaeriană e cât se poate de simplă și de eficientă! Pentru că noi suntem scutul, câtă vreme murim noi, nu mor ei!
240 de vizualizări
