Netflix Show

Cine privește harta flancului estic vede forma de pește a României prinsă între fălcile unui pește slav uriaș, cu maxilarul superior apăsînd pe granița de nord și mandibula de apă sărată presînd litoralul Mării Negre, de la Vama Veche la Chilia și apoi mai departe, pe uscat, pînă la Galați. Dacă Rusia atacă Ucraina, așa cum zice campania de dezvăluiri a Pentagonului, și dacă face asta pe scară mare, România e singurul teritoriu NATO înconjurat de dispozitivul de război rus. Polonia și statele baltice au frontiere drepte cu inamicul, fie el pe teritoriu rus, belarus sau ucrainean, iar Ungaria și Slovacia se învecinează cu Ucraina pe porțiuni mici, prin care abia încape un pluton de infanterie în șir indian. În caz că lucrurile o iau razna, România e, de departe, țara cea mai expusă tactic.

Sîntem mult în urma statelor din nord și la aprovizionarea cu trupe SUA și NATO. Polonia are aproape 9.000 de militari gata de luptă, balticii aproape 5.000, în timp ce noi, cu tot cu mia de soldați americani proaspăt sosită, abia ajungem la 1.900 (cu 600 mai puțin ca bulgarii). Noi ne învecinăm la Marea Neagră cu unica și copleșitoarea flotă rusească, în timp ce Polonia, Lituania, Letonia și Estonia au în spate Marea Baltică, unde flotele SUA și NATO se pot desfășura. La trupe, Polonia figurează cu 95.000 de militari ai forțelor terestre (armată și unități speciale), dar lor li se adaugă 75.000 de trupe paramilitare, antrenate la zi în ultimii zece ani. Aceleași trupe paramilitare, pregătite pentru lupta de gherilă, le găsim și în statele baltice, fie că se numesc Garda Națională, Liga Apărării sau Uniunea Pușcașilor. Pe lîngă armata regulată și trupele NATO, aceste unități antrenate de veterani cu experiență de luptă reală reprezintă un puternic argument de descurajare pentru soldatul rus. Noi dispunem de 35.000 de militari activi, dar ne bazăm numeric pe cei 52.000 de jandarmi, ale căror bastoane, scuturi și fumigene se oțelesc în fiecare duminică la derby-urile din campionatul intern.

Unitățile NATO din România, fie ele trupe, instalații sau comandamente, sînt amplasate la Oradea, Cîmpia Turzii, Sibiu, Craiova, Deveselu, București și Mihail Kogălniceanu. Dacă le privești pe hartă, ele arată ca un plan de retragere, fiind plasate, cu excepția bazei din Dobrogea, spre vest și spre sud, lăsînd un gol cît jumătate de țară pe direcția din care, la o adică, poate veni inamicul.

România e mai prost plasată, mai slab dotată și mai puțin spre deloc pregătită pentru o agresiune la scară mare, asta spun cifrele și harta. Dacă lucrurile scapă de sub control și se ajunge la o confruntare Rusia-NATO, e mai vulnerabilă decît Polonia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Letonia și Estonia. România se află într-o pungă de risc, într-o capcană tactică pe care s-a muncit din răsputeri s-o construiască prin nepăsare și incompetență, prin slugărnicia ieftină și tîmpă a conducătorilor ei politici și militari. Ani la rînd, președinții, premierii și generalii români s-au mulțumit să recite cu călcîiele lipite articolul 5 din Tratatul nord-atlantic, uitînd că Atotputernicul îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă. Niște proști, unii dintre ei generali cu doctorate, s-au complăcut în a face praf ideea de armată, strategia de apărare națională și spiritul de corp al castei militare, transformîndu-le pe toate într-un șir de contracte de achiziție care au adus și menținut la putere toată rezerva de mediocritate a politicii românești.

Și apare, firește, întrebarea: dacă România e veriga slabă a flancului de est, ce țară ar alege Rusia să lovească întîi și întîi în cazul unei confruntări pe scară mare cu NATO?

Garanțiile NATO, parteneriatul strategic cu SUA și prezența trupelor americane pe teritoriul României reprezintă, fără discuție, cea mai norocoasă conjunctură de securitate națională din toate timpurile. Niciodată România n-a avut atîtea țări de partea ei. Numai că norocul îi ajută pe îndrăzneți. Pentru loaze și nesimțiți, latinii n-au găsit proverbe de succes. În configurația politică de acum, România e total incapabilă să facă față consecințelor economice, sociale și umanitare ce ar decurge dintr-un conflict ruso-ucrainean, și cu atît mai puțin în cazul în care conflictul ar degenera într-un război Rusia-NATO.

NATO și americanii sînt aici. Maica Domnului, care – e știut – își apără grădina cu miracole antirachetă, e și ea aici. Dar noi, România, Guvernul României, armata română de profesioniști, rezerviștii patrioți gata să apere glia străbună, tineretul incorporabil, nerăbdător să se întoarcă din Italia, paramilitarii daci și gherila cetățenească, noi, rîul, ramul și ăia 2% din PIB, unde sîntem?

Cum unde? Pe Netflix.