Șapte miniștri liberali din totalul de opt au trecut pe la Colegiul Național de Apărare sau pe la Academia Națională de Informații. Unii dintre ei, cum ar fi eternul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, s-au instruit la ambele unități.
Din cei nouă miniștri PSD, șase au studiat în una din cele două instituții de securitate. De la UDMR, doi miniștri din patru au fost luați în evidență.
În fruntea acestor oameni se află Nicolae Ciucă, de profesie militar. Ciucă și l-a ales purtător de cuvînt pe Dan Cărbunaru, fost chestor în Ministerul de Interne, absolvent al Colegiului de Apărare și al Academiei de Informații, jurnalist sub acoperire susținut de structuri în societatea civilă. Tot în guvern e ministru la Agricultură un fost ofițer la serviciul secret DIPI, fostul „Doi și-un sfert“, poate cea mai politizată structură de informații după SRI.
Din cei 23 de membri numiți ai guvernului PNL-PSD-UDMR, doar șapte sînt, așadar, feriți de învățătura de securitate. De fapt, vorbim de cel mult șapte, fiindcă e posibil ca unii să-și fi șters din biografie antrenamentele de apărare, mai ales după ce aceste studii securiste au început să facă un zgomot strident. Nu mai punem la socoteală acoperiții și persoanele recrutate direct, fără să mai fie nevoie de certificatul de absolvire a unui curs.
Avem, prin urmare, un guvern dominat în proporție de 70% de oameni cu tendințe militare, fascinați de securitate, certificați prin documente, marcați de codul aproape invizibil al contraselecției anticivile.
Se pune întrebarea: se respectă acest procent și în Parlament? Tristă întrebare, căci răspunsul dat de Camera Deputaților e înfricoșător: 288 din cei 329 de deputați au votat recent „ordonanța interceptărilor“, formulată de Raluca Prună în 2016 și devenită acum lege. Adică 87% din deputați vor ca serviciile secrete să instrumenteze dosare penale. Practic, nu are rost să mai scormonim în CV-uri după colegii de apărare și academii de securitate, căci răspunsul e dat cu o ridicare de mînă, ca la un apel pe unitate. Există șase decizii ale CCR care au găsit situația asta neconstituțională, dar nimeni nu pare să se împiedice în lege. Cît despre Senat, să lăsăm orice speranță.
Această configurație politică a fost posibilă prin numărătoarea militarizată a voturilor, căci România e singura țară din UE unde un serviciu secret militarizat, STS, stabilește cu cine au votat alegătorii. Dar la capitolul întîietate militară mai avem recorduri: sîntem singura țară NATO – cu excepția Turciei și a SUA – cu servicii secrete militarizate. Apoi, sîntem țara NATO cu cele mai mari efective de agenți pe cap de locuitor și cu cele mai mari bugete procentuale alocate serviciilor secrete.
În 2016, de pildă, numărul cadrelor SRI și SIE, aflate pe statul oficial de plată, era de 30.444, de aproape trei ori mai mult decît cadrele angajate în 1989 în Departamentul Securității Statului, care număra atunci 13.000 de subofițeri și ofițeri activi. Nu cunoaștem numărul colaboratorilor acoperiți ai Serviciilor de azi, dar dacă păstrăm raportul de multiplicare față de vechea Securitate, îl putem estima la 10.000. Să-i adăugăm la aceste cifre pe militarii de la Armată (79.000) și de la Interne (110.000, în care sînt cuprinse și cele trei structuri informative din minister), apoi pe cei de la STS, SPP și fosta SIPA, pe care îi estimăm la cîteva mii. Obținem astfel un total de peste 230.000 de oameni angajați în proiecte de siguranță și securitate de natură militară, adică generali, ofițeri, soldați, spioni, turnători, ofițeri acoperiți și „persoane de încredere“. Ei înseamnă 1,2% din populația României. Cu toate astea, după cum am văzut, ei au o reprezentare în guvern de 70% și o reprezentare în Parlament de 87% (cel puțin în Camera Deputaților). În timp ce restul populației – populația civilă a țării –, adică 98,8% din români, are o reprezentare în Guvern de 30% și în Camera Deputaților de 13%.
Apar și alte întrebări: ce mai pot face civilii în apărarea lor? Sau: mai poate fi oprită această năvală în creștere a sistemelor militare asupra democrației civile? Și ar fi timpul să dăm la o parte Armata din aceste socoteli, căci nu despre milităria clasică e vorba aici, ci despre securism. Nu există un cuvînt mai adecvat pentru a descrie acest desant copleșitor al Serviciilor, care sufocă societatea în toate compartimentele ei, de la bunăstare la justiție, de la morală la libertate și de la drepturi la viitor.
Securismul nu mai e de mult atributul unor ofițeri de modă veche cu chipiu și petlițe albastre, care țin cetățenii sub teroare și-i trag de limbă pe informatori, după cum Securitatea nu mai e de mult un corp militar sau politic. Securismul e o stare de spirit neagră, descrisă de lăcomie și incompetență, de violență și cinism, o formă de imoralitate brutală, care iradiază de la conducerea politică a structurilor de siguranță națională și se revarsă asupra întregii societăți, antrenînd după sine politicienii, Justiția, mediul de afaceri, presa și societatea civilă.
Civilii nu mai pot face nimic în apărarea lor. Lupta pare de mult pierdută, chiar dacă n-a îndrăznit nimeni s-o dea cu adevărat. Securismul a pătruns atît de profund în fibra statului încît a devenit prima lui natură. Cu metodă și pe fondul inerției publice, România a ajuns un stat controlat de securism, dominat de gîndire securistă și utilizat în folosul unei minorități politice inepte, organizată militar.
Nu întîmplător zace la coada tuturor clasamentelor de civilizație: cel mai ușor de furat e oaia rămasă în urmă.
Pe vremea lui Ceausescu, prin 1987, numarul de securisti vehiculat anecdotic era de vreo 700.000. Acum, numarul de securisti de asemenea vehiculat anecdotic ar fi de vreo 400.000. Avind in vedere ca nu iese fum fara foc, se pare ca numarul securistilor actuali calculat de dvs. (20.000) este relativ modest. Probabil ca adevarul este mai aproape de cei 4000.000, deci situatia este cu mult mai grava.
Chiar așa! Totuși, câți mai sunteți? Și pe unde?
Grija la zerouri, ca da pe dinafara
Nu ar fi o mare problema, daca cei ce dirijeaza aceste servicii, si deci intreaga societate, ar avea tangenta cu notiunule de patriotism si interes national, nu cu patrihotism si interes personal. Atunci poate ar aparea o conceptie si actiune unitara, nu hais si ceea care este acum.
Puteti vota masiv cu USR, ca sa dati la o parte securistii, dar nu va duce capul.
De ce?… Cri de la USR sunt mai spalati….La securici ma refer… Sau or fi Haripa Tamara?
Pai cum adica, vrei sa „dam la o parte securistii”, adica pe Nasui si pe Drula, pe Ciolos si pe Voiculescu, si cati or mai fi, cu taticutii si mamicutele, cu unchiuletii, matusicile si bunicuti lor cu tot?
Avand in vedere ca tovarasii din servicii la 50 de ani sunt deja pensionari, ar fi corect fie cuprinsi in numaratoare si ei. Ei pensionarii „speciali”. Sau credeti ca odata pensionati, ies din sistem ? Cazul Coldea este elocvent.
Dl Buscu, mai stiti ceva de cele 80 de dosare privind achizitiile din timpul pandemiei cu care se lauda seful DNA prin primavara ca le are in lucru, de dosarul lui Arafat ala cu interceptarea audio aparuta in Libertatea legata de o licitatie castigata de cine nu era in plan, a lamurit cineva cum au ajuns miile de culegatori de sparanghel din Moldova in Germania ,via aeroport Cluj, in timpul interdictiei de a circula cu zeci de autocare pe sosele pazite de Politie condusa de subinginerul Vela cu acordeonul probabil, Jandarmerie si Armata cu imnul national in frunte si castile pe ochi,zice-se din (cel mai) inalt ordin, de dosarul „tabla”, de secretara lui Catu, si cate si mai cate ? Asa ca poate e buna si Legea lui Pruna poate se apuca si noii securisti de treaba ca de cand au luat „pe loc repaus” n-a mai iesit nimic de la Parchete.Poate apar niste arestari ,ceva dosare timise in instanta,pardon in campul tactic, si nu cred ca va suferi cineva daca peste cativa ani de futai judiciar se vor finaliza cu achitari „fapta nu exista” precum dosaul Blaga ! Macar atat,bun si asa.