Olimpicul în pijamale

Sîntem înainte de alegeri, în 2025. Nicușor se îmbracă prost, poartă pe cap o frizură de elev la gimnaziu din anii ’80, locuiește cu chirie, zboară cu low-cost, iese în curte în pantaloni de pijama.

Apoi, Nicușor devine președinte, și o ține tot așa. Tot neglijent cu sine, tot nepăsător față de impresia publică. Aceeași locuință cu chirie, aceleași pijamale, același zbor low-cost, aceeași tunsoare inadecvată, același costum demodat. Își joacă, fără modificări, vechiul personaj: dezordonat, confuz, apatic, indiferent la stil și aparență, boem.

Președintele Nicușor a rămas la stadiul Nicușor. Nu s-a dezmeticit din improvizație, nu s-a smuls din tabieturile de student întîrziat. Pare convins că „România onestă“ e realizată prin modestia mijloacelor personale, fie ele haine, locuință, transport. Ai zice că se forțează să intre în formula lui Ion Iliescu: sărac și cinstit.

Nimeni însă nu are nevoie de un președinte modest. Cu atît mai puțin o țară ce trăiește în întîrziere istorică și un popor cu moralul la pămînt, cu grave complexe de inferioritate. României nu-i trebuie un președinte care stă cu chirie și care zboară cu low-cost, fiindcă un om de stat nu poate da randament dacă zace în privațiune materială. Pentru funcția de președinte, sărăcia dogmatică e o prostie, cumpătarea căutată e un handicap politic, populismul studențesc e un sabotaj pe față al misiunii de reprezentare și eficiență.

Președintele Nicușor trebuie să locuiască într-o reședință spațioasă și confortabilă, organizată special pentru rangul și sarcinile lui constituționale, ca să aibă unde dormi buștean, să aibă unde primi oficiali străini și membri ai Guvernului, șefi de partide și instituții, să poată oferi mese de protocol în folosul țării. E în interesul statului și al națiunii ca președintele Nicușor să mănînce vită Kobe și caviar, să aibă la dispoziție chelneri și bucătari, să fie consultat permanent de doctori și nutriționiști, să umble îmbrăcat în costume elegante, croite pe socoteala statului, să zboare în condiții de confort absolut, protejat și înconjurat de personal cu înaltă calificare în satisfacerea celei mai mici nevoi.

Asta fiindcă președintele Nicușor trebuie să gîndească, să muncească, să trudească în folosul poporului și al națiunii. Președintele Nicușor n-a fost ales să stea în gazdă și să umble în pijama. A fost ales – ne-a zis chiar el – să salveze țara, să corecteze deficitul, să scape România de suveraniști, să o ferească de junk, de creșterea dobînzilor și de celelalte rele. Iar pentru a înfăptui atîtea și atîtea, un președinte are nevoie de odihnă, de confort, de hrană sănătoasă, de calm, de pază, de lipsa oricărei griji materiale. Nu poți săvîrși fapte mărețe mîncînd mici într-o chicinetă, ascultînd cum îți bate vecinul în țeavă, făcînd lecții cu copilul pe care ții morțiș să-l duci personal cu Wizz Air.

Încăpățînarea președintelui Nicușor de a rămîne Nicușor e o insultă adusă celor peste șase milioane de alegători care l-au votat. E un chiul de la studiul Constituției, un comportament ofensator la adresa funcției pe care a primit-o și a țării care și-a dorit, e de presupus, un președinte serios, conștient și responsabil.

În Roma antică, pe vremea republicii, Nicușor ar fi fost chemat în fața Senatului și pus să se înjunghie singur pentru jignirea adusă funcției de consul. În Grecia lui Socrate ar fi fost ostracizat. În Evul Mediu n-ar fi ajuns în vîrful piramidei feudale, dar și ca scutier, dacă-și neglija ținuta, ar fi fost spînzurat. Nici în comunism nu i s-ar fi permis să facă cum îl taie capul, dar în democrația zilelor noastre, da. Imaginați-vă Parlamentul României cerîndu-i socoteală pentru comportament inadecvat funcției de președinte, somîndu-l să se supună unui trai confortabil, într-un protocol de lux, cerut de imperativele reprezentării și eficienței! Mda, e imposibil.

Să nu uităm, la urma urmei, că Nicușor a ajuns la Cotroceni călărind o farsă. Promițînd, adică, în campanie că va face lucruri care nu țineau de competența președintelui și care erau imposibile pentru un independent, lipsit de orice bază reală de putere. A promis că nu va crește TVA-ul și că nu vor scădea pensiile și salariile bugetarilor fără să aibă vreun instrument politic, executiv sau constituțional pentru așa ceva. Cu bună știință a forțat nota, i-a mințit pe alegători, i-a dezamăgit. Iar după alegeri, colac peste pupăză, îi insultă.

Poate că, în adolescență, Nicușor a avut geniu. Poate are și acum, dacă vine vorba de matematică. Dar pentru a gîndi viitorul unei națiuni are nevoie de ceva mai mult. Are nevoie să se lase hrănit, odihnit, îmbrăcat și transportat la standardul președinților. Trebuie să lase dracului pijamalele alea expirate, că România chiar e o problemă greu de rezolvat.