Concursul de prostie și inconștiență de la Palatul Victoria face audiență așa cum i s-a cerut: pas cu pas. Publicul se adună în fața televizoarelor, dar încet, mult prea încet, așa că epidemia îl ajunge din urmă. Măsurile de izolare au fost luate tîrziu, dar acum e prea devreme să fie căutați responsabilii. Acum, la distanță de două-trei săptămîni de faza în care au ajuns Italia, Spania sau Franța, există încă timp pentru a face ceea ce nu s-a făcut.
Dar premierul s-a ascuns, președintele s-a ascuns și el, fiindcă ceea ce numea „o răceală“ a ajuns între timp o catastrofă, iar povara ei a căzut pe umerii unui fante din Caraș-Severin cu studii de subinginer în sudură. E prima dată în ultimii 65 de ani cînd România are nevoie de mînă forte la Guvern și n-are, în schimb, decît un stol de papagali care vorbește păsăreasca lentă a lui Iohannis.
Multă lume a cerut măsuri ferme. Presa scrisă și vorbită, analiștii din studiouri, antreprenori, oameni politici cu un dram de rațiune, voci din societatea civilă au avertizat din timp. Chiar fostul președinte și colaborator al Securității, Traian Băsescu, a lăsat la o parte sticla cu venin din care obișnuiește să sugă și a explicat, mai bine ca toți, urgența mobilizării totale. Degeaba, însă. Guvernul Meu a preferat să rămînă surd și să recite, cu bucile strînse, punctajul politic.
Măsurile de izolare și de distanțare rămîn vorbe goale dacă nu vin la pachet cu voința și prezența autorității. Starea de urgență nu produce efecte dacă nu arată ca o stare de urgență. Armata trebuie scoasă pe străzi pentru descurajareaieșitului aiurea din casă, fiindcă Poliția și Jandarmeria nu sînt de ajuns. Prezența Armatei e un fel de a explica și ultimului prost că pericolul e real. În plus, oamenii pot vedea, într-un tîrziu, pe ce se duc, an de an, două procente din PIB.
Testarea în masă a populației ar fi trebuit începută în urmă cu o lună dacă guvernele liberale, cunoscînd protocoalele OMS, s-ar fi îngrijit de importuri din timp. Sînt companii românești private care și-au oferit ajutorul, dar puține au reușit să răzbată prin hățișul de interese și firme furnizoare preferate. Dacă diferența dintre viață și moarte va ajunge să fie făcută de aparatele de ventilare pulmonară, ca în țările lovite crunt, Guvernul trebuie să facă achiziții pe scară largă, de oriunde și oricum, fără să dea la o parte mîinile întinse de companiile românești. Măsurile luate în ajutorul economiei trebuie să fie radicale, clare, imediate și, cel mai important, aplicabile.
Nu e ziua moderației. Nu e un moment potrivit să se uite cineva la bani. S-au dus pe copcă indicatorii macro, deficitul bugetar, limita datoriei, profiturile. Nu mai e timp pentru corectitudine europeană, nu mai sînt proceduri standard, infringement sau MCV. Pare de necrezut, dar e momentul ca Guvernul să arunce cu bani într-un ritm nebunesc, fiindcăRomânia a intrat într-o criză din care doar viteza de reacție și mîna forte o pot scoate.
Guvernul Orban arată ca o mîrțoagă, dar trebuie împins cu botul în tava cu jăratec,fiindcă azi ne permitem doar o mie și ceva de pacienți în stare critică, deodată. Tot ceea ce va depăși această cifră, dacă, din nenorocire, o va depăși, va arăta ca un poker al suferinței, cu Guvernul jucînd mîna moartă.
4.807 vizualizări
Oare, macar de sudat stie? Nu cred!
Asta pentru că la Cotroceni și în palatul Victoria În loc de o mână de fier (necesară în aceasta criză) avem mai multe capete de lemn.