Oprescu a tratat Bucureștiul de parcă i-ar fi fost pacient: l-a dus cu vorba, i-a luat banii, l-a operat cu forța și i-a uitat în burtă obiecte periculoase, cum ar fi autostrada suspendată pe care n-a văzut-o încă nimeni și pe care procurorii ar trebui s-o descopere, la percheziție, sub pernele canapelei din Ciolpani.
Of, ce-a mai cheltuit orașul ăsta pe doctor! Cîte șpăgi i-a lăsat la ușă, cîte atenții i-a băgat în plic, cîte plocoane i-a pus în brațe! Pe lîngă mandatele de primar, i-a făcut cadou un stadion care a costat cît trimiterea primului om pe Marte. Asta ca să nu mai vorbim despre cele șapte-opt miliarde de euro de la bugetul Primăriei. Fără ele, clinica din Austria, imobilele din Viena, proprietățile din Grecia, Italia și din restul Europei nu s-ar fi mîndrit azi cu prostia bucureștenilor.
Bucureștiul e un oraș încă amețit de anestezie. Ca să-l poată opera în voie, Oprescu i-a injectat, în 2008, o supradoză de gargară – pe care lumea a cerut-o din nou în 2012 și pe care se pregătea s-o ceară, la anul, iar. Așa a fost posibil ca fiul unui general de Securitate, un șmecheraș ocrotit de supraviețuitorii lui Tudor Postelnicu, să facă nu doar carieră și bani în industria bolii, ci să și țină în comă profundă, prin manevre democratice, aspirațiile minimale dintr-un oraș european.
Ca mulți alți pacienți ai doctorului Oprescu, Bucureștiul nu se mai face bine. Pare că primarul nu s-a gîndit la oraș nici măcar atunci cînd, acasă, număra banii care slăbeau cu zece-douăzeci la sută rezistența unei lucrări publice.
A furat bani de la monumente și pasaje, de la instituții de cultură și de cult, de la spitale, parcuri, bulevarde, poduri și fîntîni, a luat șpăgi din toată industria autorizațiilor de construcție, de la oamenii de afaceri, de la oamenii legii și de la oamenii cimitirelor. Nici denunțătorii n-au scăpat de stoarcere, ei fiind astăzi baza de calcul a uriașei sume cu opt zerouri pe care nepoții primarului general urmează s-o împartă cu ofițerii care-i știu sălașul.
Fără Oprescu, Bucureștiul ar fi fost, poate, cu 20% mai bogat. Fără Băsescu, Bucureștiul ar fi fost, poate, capitala unei țări mai bogate. Așa că, vorba unuia: ce blestem pe orașul ăsta, să aleagă de patru ori doi securiști!
Am savurat comentariile mai mult decat articolul d-lui Buscu …care e scris bine …si doar atat ! Un popor cu simtul umorului…de calitate!