Președinte procuror

Dacă auziți zilelea astea tropăit și chiuituri, să știți că e zgomotul făcut de instituții. Instituțiile statului joacă la prezidențiale, și o fac așa de îndrăcit, încît praful și pulberea ridicate de hora lor nebună ni se depun pe haine, pe suflete și pe deceniul care vine.

Mai mult decît candidații joacă serviciile. Mai mult decît serviciile joacă parchetele și agențiile naționale, iar mai mult decît toate la un loc joacă cele două Curți, una mai înaltă și mai constituțională decît cealaltă.

ANI își leagănă șoldurile în ritmul ei destrăbălat. A pus ochii pe Iohannis și i-a înfășurat batista în jurul gîtului. Această Periniță otrăvitoare așteaptă doar sărutul Înaltei Curți pentru ca neamțul greoi, care se izbește de mobilierul serviciilor ca un hipopotam incompatibil, să fie scos din horă.

DNA execută o bătută înfocată în jurul dosarului Microsoft. Îi scoate la dans cînd pe Ponta, cînd pe Udrea, nici ea nu știe pe cine ar trebui să învîrtă. Are urechea ciulită după o strigătură care nu se știe cînd va veni.

SRI a îngenuncheat în jurul lui George Maior, care face pirueta carierei lui și ne arată pașii de prim-ministru în aplauzele călușarilor acoperiți.

SIE l-a dat acestei veselii generale pe Meleșcanu. Teo țopăie și el în învălmășeală, printre ofițerii mai tineri și mai bine plasați în sondaje.

În fine, Curtea Constituțională așteaptă pe margine, ca o cucoană grasă, rujată și trecută prin multe, s-o invite contextul la dans. Blocajul constituțional care s-ar ivi după scoaterea din joc a lui Iohannis ar fi acea ședință de spiritism legislativ pe care ea obișnuiește s-o conducă la petrecerile statului de drept.

Instituțiile chemate să stea și să vegheze joacă. Prinse una de mijlocul celeilalte, ca Fetele de la Căpîlna, rotindu-și cadrele, ca Brîulețul, jucînd Săltata pe miniștri sau căutîndu-i pe sponsori de geamparale, aceste organe ale statului au comportamentul unor gardieni publici beți, care bat mirele, fură mireasa și iau nașii cu forța la dans.

E evident că toate acțiunile judiciare puteau fi lămurite cu multe luni, dacă nu cu ani înainte. E limpede că învîrtita asta la care se dedau instituțiile e definiția de manual a amestecului în politică. La urma urmei, cercetările puteau fi stopate o lună, ca să putem vedea și noi o idee politică ieșind din gura unui candidat. Dacă ANI, DNA, ÎCCJ, SRI, SIE și CC sînt instrumente ale întregului popor, cine suflă atunci în ele? Cine le face să cînte uvertura haosului și aria presiunii? Cine le ciupește coardele și de ce angajații lor au nevoie de acest imbold?

America, Băsescu sau noua putere care se ridică sînt toate variante de răspuns. Dar e ceva și pe deasupra. Instituțiile jucătoare suferă de sindromul realității augmentate. Au devenit prea pline de ele. Și-au umflat prea mult ego-ul și acum plutesc pe deasupra societății. Sînt năucite de propriul lor exces de zel și au căzut în mistica sinelui. Pe scurt, prezintă semnele slujitorului lăudat prea tare de stăpîn.

Azi, DNA participă la campania electorală. Mîine s-ar putea s-o cîștige și să-l numească pe SRI premier.