În felul lui mormăit și greu de înțeles, poporul a vorbit. A zis că PSD nu poate cîștiga singur alegerile din noiembrie, că Mircea Diaconu, în schimb, le-ar fi putut cîștiga pe astea din mai, că PNL trebuie să învețe de acum germana lui Klaus dacă s-a complăcut în engleza lui Crin, că Elena Udrea a scăpat de MRU, de Predoiu și de ceilalți prezidențiabili ai dreptei minore, și că întreaga Românie a scăpat încă o ocazie de a nu vota.
Au fost trimiși în Parlamentul European nu numai 32 de oameni, ci și demonii care bîntuie cel mai neputincios trib din zona Balcanilor. Șovăiala, sila, depresia și dezinteresul au blocat electoratul român la fel cum ar fi făcut-o un accident cerebral. Între tocul ferestrei electorale și valul de scîrbă publică a rămas destul spațiu. Pe acolo s-au strecurat lingăul didactic Traian Ungureanu – care azi își înjură idolul de la Cotroceni – și alți 31.
E clar, toată lumea a pierdut. PSD va începe asaltul asupra PNL, pregătind o ofertă greu de refuzat. Cei 1.500 de primari, consilieri, miniștri și prefecți lăsați de Antonescu fără job, lipindu-și nasul, pe dinafară, de vitrina luminoasă și aurită a guvernării, știu ce vor. Darea și luarea de mită trebuie însă rezolvate în intervalul scurt de pînă la congresul extraordinar al PNL. Altminteri, PNL își poate întoarce fața spre Băsescu, via PPE, iar PSD va trebui să-l distribuie pe Mircea Diaconu în rol de iepure. Candidat antibăsist, cu aparență de independent, credibilitate decentă și popularitate în creștere, maestrul e, în acest moment, singurul aport consistent de voturi pe care PSD ar putea conta în turul doi.
Liberalii au de ales omul sau partidul, știind că ultima dată cînd au ales omul au simțit usturimi la buzunar. Fără nimic de oferit pe partea economică, Antonescu va încerca să vrăjească plenul cu cele două idei care i-au rămas: rocada cu Iohannis și cuplajul cu PDL. A treia – trecerea eurodeputaților PNL la PPE – e deja proastă, atrăgînd după sine dezamăgirea electoratului anti-Băsescu. E greu de explicat liberalilor puriști de ce rezultatul votului lor a fraternizat pe șest, prin capriciul lui Antonescu, cu alde Monica Macovei și cu popularii nemți care, la referendum, l-au extras pe tiran din sarcofagul pregătit de istorie.
Lui MRU i-a murit partidul la intrare, soarta lui de candidat al dreptei ducîndu-se pe copcă odată cu cele 2,5 procente ale Forței Civice. În cazul lui Predoiu, cifrele de duminică nici nu mai contează, el fiind scos din joc de sondajele directe pe intenția de vot. Traian Băsescu are, așadar, satisfacția de a-și vedea protejata țopăind singură pe podiumul cu președințiabili, dar la o înălțime comparabilă cu genunchiul broaștei. Prin molozul dreptei fărîmițate, gard în gard cu ura vecinilor Blaga și Antonescu, Elena Udrea caută ceea ce Traian Băsescu i-a promis că va găsi.
Mircea Diaconu e singura veste bună a deranjului de duminică. Dator în mare măsură Antenei 3, el va începe un lung joc al șovăielii între recunoștință și glorie personală. Va fi curtat, i se vor aminti datorii, dar rolul vieții lui pare că n-a fost încă jucat. Mircea Diaconu poate să facă mai mult decît să aducă mingea atunci cînd i-o aruncă PSD. El poate interpreta într-o manieră neașteptată speranțele pe care lumea și le-a pus în fel de fel de pîrliți.
58 de vizualizări
