Prostia e de aur

Dragonul Smaug, care păzește comoara din Apuseni, se dovedește, pe zi ce trece, un fel de zmeu încet la minte. Pe lîngă pălărioara de hipster cu care se fotografiază pe Instagram, el mai poartă, tatuate pe antebraț, cele cinci puncte ale celulei personale, în care stă întemnițat pe baza denunțului ecologist. Aurul de la Roșia Montană a rămas acolo unde e, în burta muntelui, fără să ne mai amenințe cu profitul, mulțumindu-se să ne arate doar paguba.

Pe 8 iunie 2018, expiră termenul la care România mai poate spera să cîștige procesul cu Gold Corporation și să scape de plata despăgubirii de 4,4 miliarde de dolari. Sigur, pentru asta, Guvernul trebuie să retragă de la UNESCO dosarul care înscrie în patrimoniul mondial „Peisajul cultural minier Roșia Montană”. Dacă nu-l retrage, avocații statului român, „Leaua și asociații”, avertizează că Tribunalul de la Washington, care arbitrează litigiul, poate înclina mult mai ușor balanța către canadieni, fiindcă, odată exploatarea închisă prin standarde UNESCO, intenția statului român de a bloca investiția agreată cu Gold Corporation e clară. Dacă, dimpotrivă, îl retrage, e de așteptat că armata piticilor de asfalt va ieși să apere comoara în stradă și să-și relanseze protestele anti-guvern de pe o rampă nesperată.

Dosarul trimis la UNESCO poartă doar semnătura Corinei Șuteu, ministrul Culturii în Guvernul Cioloș, și data de 4 ianuarie 2017. E, adică, un act neconform, din care lipsesc semnăturile Finanțelor, Economiei, Justiției, Externelor, Apărării și chiar a premierului. În mod fals, documentul Corinei Șuteu susține că dosarul a fost asumat de Guvernul României, deși nici hîrtia și nici declarațiile miniștrilor tehnocrați nu susțin asta. Pe deasupra, în 4 ianuarie 2017, la Palatul Victoria se instala Grindeanu, deci fapta Corinei Șuteu a fost comisă pe fugă și a avut rolul unei greble lăsate în drum, înainte să dea buzna pe ușă PSD și ALDE.

Să ne amintim puțin despre farsa comorii și despre felul cum am insistat, noi, românii, să ne tragem singuri țeapă. În 2009, cînd Gabriel Resources și Gold Corporation investeau bani cu lopata în Apuseni, acționarii proiectului erau vedete pe Wall Street: John Paulson (16 miliarde), Thomas Kaplan (1,7 miliarde), Benny Steinmetz (6 miliarde) și George Soros (25 miliarde). Soros deținea, prin Newmont Mining Corporation, 18% din acțiuni. În 2010 însă, după cum rezultă din declarațiile lui, Soros a vîndut expunerea pe aur și s-a îndreptat spre alte materii speculative. Însă, pînă atunci, pentru cine mai ține minte, acționarii Gold Corporation, adevărați rechini ai bursei, au cîștigat din oscilația acțiunilor, pusă în operă de la București. Cînd președintele anunța că proiectul se face, acțiunile creșteau și puteau fi vîndute bine, iar cînd ministrul Mediului anunța că sînt dificultăți cu acordarea avizului, acțiunile o luau în jos și puteau fi recumpărate. Ani la rînd, Roșia Montană a produs bani invizibili pentru români, fie peste ocean, fie în buzunarele private ale politicienilor care au determinat jocul pe bursă.

După ce George Soros și-a vîndut participarea și după ce între el și unul dintre miliardarii parteneri, Steinmetz, au apărut conflicte pe piața resurselor, cei doi au început să se vîneze reciproc, blocîndu-și afacerile în Africa, Israel, SUA și Balcani. Soros, cu o anvergură politică superioară, l-a scos pe Steinmetz din multe combinații, montînd contra lui ONG-uri din rețeaua lui globală. Există multe relatări în media internațională despre felul cum Soros l-a sabotat pe Steinmetz și nu e cîtuși de puțin exclus s-o fi făcut și în România.

ONG-urile care s-au radicalizat în 2013 împotriva Roșiei Montane mobilizînd, pe fondul unei crunte lipse de informații, o masă urbană mai mult credulă decît ecologistă, au urmat un mod de operare standard pe care-l regăsim azi ca referențial în protestele de stradă. Dar să-i dăm cuvîntul unei făpturi din almanahul mistic #rezist, care azi lăcrimează pe străzi în folosul societății deschise: „Protestul împotriva proiectului Roşia Montană a atras mii de tineri în Piaţa Universitaţii. Mobilizarea s-a făcut prin reţele sociale, invitaţiile fiind trimise şi de activişti din ONG-uri. Tinerii au ieşit din case cu miile, fără să aibă habar de banii din spatele organizatorilor. Mai multe ONG-uri implicate în proteste beneficiază de finanţări de la fundaţii ale miliardarului George Soros. Numele miliardarului este relevant, pentru că Soros a făcut afaceri în industria mineritului, împotriva căreia se declară chiar cei finanţaţi de fundaţiile lui”.E Mălin Bot, martirulcu muci, sfîșiat de leii noi, primul sfînt sub acoperire din calendarul ortodox al protestelor din 2017.

În 2013, premierul Ponta aducea în Parlament o lege de exploatare a zăcămîntului de la Roșia Montană, dar declara că el, ca deputat, votează împotriva ei. Această demonstrație de schizofrenie a lăsat în paragină și argumentele economice, și pe cele ecologice. Știința a fost substituită cu activismul, interesul economic cu fundamentalismul ignorant. Nimeni n-a rezistat ispitei de a fi prost și laș și toată clasa politică a trecut de partea mulțimilor înfierbîntate de propria suficiență. S-au dus atunci pe copcă și banii, și minunile locale, iar între miile de furibunzi, care au țipat să se oprească investiția, nu vezi unul să-și amintească de zona defavorizată, prăbușită în uitare, sau gatasă plătească, la o adică, alea 4,4 miliarde.

Roșia Montană e, așadar, obligată să revină. Dacă guvernul va fi atît de idiot încît să expună țara unei plăți fatale doar ca să nu i se ivească alde Bot pe la geam, atunci merită alungat cu pietre. Numai că aici apare problema; cine să ridice piatra?