PSD are, așa cum zice vorba românului, noroc de proști. Câștigă puncte pe serviciul adversarului de fiecare dată când președintele Nicușor Dan îl încarcă cu respectabilitate, timp, oxigen și o perdea pro-occidentală care acum șase luni era pro-europeană, trasă discret peste o bucătărie veche de partid-stat.
Nicușor Dan a intrat la Cotroceni ca promisiune de igienizare și a ajuns, după un an, să fie explicat de adversari, apărat de PSD și privit cu ură de propriii votanți. A vrut să fie liant între România europeană și România suveranistă, mediator între tabere, adultul responsabil din încăpere. Numai că, în momentele-cheie, această neutralitate de laborator l-a împins mereu în aceeași direcție: spre PSD. La guvernare, cu PSD, la Justiție, cu PSD, la alegerile pentru București, tot jocul PSD, iar acum, în criză politică, tot jocul PSD.
Nicușor Dan pare să creadă că, dacă nu alegi clar o tabără, rămâi deasupra taberelor. În realitate, cine nu alege ajunge ales de alții. Iar el a fost ales perfect: de PSD ca paravan constituțional, de AUR ca pretext de scandal și de propriul electorat ca dezamăgire aflată încă în faza de negare.
Pentru Nicușor, funcția de președinte este un seminar de geometrie politică. Încearcă să deseneze, la finalul caietului cu teme din PNRR, triunghiuri echilaterale între PSD, PNL și USR. Numără laturile, le măsoară și, oricum le așază, tot un triunghi roșu îi iese, și cu puțin auriu pe la colțuri, nu mult, cât să facă o majoritate.
PSD e bun, iar Grindeanu a ajuns Sorin
Azi, același Grindeanu se numește Sorin la Cotroceni. A prins prenume. A prins respectabilitate. Grindeanu, omul pe care Nicușor Dan îl înfiera în 2017, când era premierul lui Dragnea, pare să fi devenit între timp „Sorin”. Nu simbolul unei epoci toxice. Nu produsul PSD-ului care scotea oamenii în stradă. Nu exponent al țepei Nordis. Acum este partener de dialog. Pol de stabilitate. Om de guvernare. Posibil premier într-o construcție pe care președintele o va explica, probabil, cu aerul grav al responsabilității naționale.
Între timp, de două-trei săptămâni, Grindeanu se ascunde de propriul partid, nu mai răspunde la telefon și lasă impresia unui lider care așteaptă să fie scos din pălărie de altcineva. Dar nici nu trebuie să facă mare lucru. Nicușor Dan are grijă să vorbească în locul lui despre „coaliția pro-occidentală”, fostă „pro-europeană”, în care polul principal rămâne, cu o seninătate uluitoare, PSD.
Calea pare bătătorită. PSD oricum nu are locomotive. În 2029 pariază pe Nicușor Dan, al patrulea trandafir din buchetul trist al PSD.
69 de vizualizări
