Puterea lui Nicușor

Nicușor a fost ridicat la putere cu peste șase milioane de voturi și rămîne să vedem dacă e un număr prim, divizibil doar cu unu și cu el însuși, închis într-o matematică limitată sau, dimpotrivă, o expresie politică rațională, cu aplicații în lumea reală.

Puterea lui Nicușor va fi măsurată, de altfel, foarte curînd, căci va trebui să pună la punct un guvern. Un guvern „pro-european“, după cum a declarat și a promis. Un guvern care are de amenajat dezastrul financiar produs de rotativa populistă PSD-PNL. Un guvern care să evite prăbușirea economică și venirea FMI, deci care trebuie să dea afară bugetari și să crească taxe. Un astfel de guvern are nevoie de o majoritate puternică și stabilă, fiindcă trebuie să reziste atacurilor din Parlament și din stradă, din societatea civilă și din mass-media. Și e destul de cunoscută opinia lui Nicușor că un astfel de guvern trebuie să conțină „toate forțele politice pro-europene“, adică PNL, PSD, USR, UDMR, plus Minorități.

Unii spun că se cunoaște deja premierul, în persoana lui Ilie Bolojan, alții, dimpotrivă, cred că PNL și PSD se gîndesc să-și refacă forțele în Opoziție. Cert e că realitatea egoistă a partidelor nu e chiar sincronizată cu planurile lui Nicușor, chiar dacă autoritatea morală a președintelui nou ales atinge, imediat după alegere, înălțimi amețitoare.

Puterea lui Nicușor se va arăta, deci, odată cu formarea guvernului. Limita ei cea mai brutală va fi prezența PSD în guvern. Fără PSD nu există guvern „pro-european“ majoritar. O coaliție PNL-USR-UDMR-Minorități nu poate tăia și spînzura în administrație și în buget bazîndu-se pe sprijinul parlamentar pe care PSD i l-ar da din Opoziție. Ar fi curată neghiobie să clădești o guvernare austeră pe șantajul unui partid ca PSD, care ar bloca măsurile dure după bunul plac, stînd deoparte și mîncînd popcorn. De aceea, dacă Nicușor reușește să bage PSD în guvern, înseamnă că are pîrghii. Puterea lui iese din faza teoretică a nicușorismului naiv și intră într-o nouă fază de agregare: puterea reală, capabilă să miște oameni și realități.

Dacă, apoi, Nicușor reușește să-l pună pe Bolojan în fruntea unui guvern PSD-PNL-USR-UDMR, va depăși o nouă barieră a puterii. Bolojan are dificultăți politice să accepte, fiindcă are de rezolvat problema conducerii PNL, care constă în lichidarea facțiunilor rivale. Războiul intern din PNL nu e cîtuși de puțin cîștigat, partidul are doar 15% și unii trag spre Opoziție, așa că Bolojan va sta, probabil, serios pe gînduri, înainte să meargă în fruntea guvernului fără sprijinul deplin al propriului partid. Nicușor are, deci, de convins un om și două partide, PNL și PSD, toți trei greu de convins.

În ideea că ar intra la guvernare, PSD e îndreptățit să dea premierul. Nicușor trebuie să-i convingă să lase baltă realitatea politică și să i se supună fostului primar din Oradea, apărut peste noapte la București și suit, valvîrtej, în fruntea Senatului și a țării. Nu-i ușor să-i bagi pe gît o astfel de schemă injurioasă unui partid cu ifosele PSD, care, colac peste pupăză, a și cîștigat alegerile parlamentare. Dar, dacă Nicușor reușește, demonstrația de putere e clară. Nicușor ar deveni președintele Nicușor, un om politic ce deține și utilizează puterea în mod real, în acord cu scopurile practice ale guvernării.

Între noi fie vorba, e greu de crezut că Nicușor ar reuși una ca asta folosind doar resursele personale și, să zicem, capitalul politic de negociere. Comerțul cu PSD, incluzînd candidatura unui pesedist la București, nu aduce destul profit partidului. Și de aici deducem că, în cazul în care ar reuși să formeze o majoritate „pro-europeană“ solidă cu PSD, PNL, USR, UDMR și cu Bolojan premier, Nicușor va fi primit și ajutorul unor instituții. Ceea ce, în buna tradiție românească, e adevărata dovadă de putere.