(dedic acest poem primarului Kievului,
Vitali Kliciko, care a mărturisit
că mama sa e rusoaică)
Tovarășe Babaev, dumneata,
care-ai mîncat de mic fasciști cu hrișcă,
n-ai fi crezut că se va repeta
comèdia cu mortul care mișcă.
Azi nu mai știe nimeni c-ai bătut
pe fundul mării pas de defilare,
că ai ieșit cu mreana-n dinți din Prut,
purtînd, drept rucsac, tancul în spinare.
Ai plîns văzînd un șir de mastodonți
înțepeniți pe-arterele confuziei
și oligarhi pîrliți și bagabonți
ca niște scame pe reverul Rusiei.
V-am așteptat, tovarășe Babaev,
să fiți arbitru-n curte la Azov,
să le strigați ,,Pașol na zolotaev!“
copiilor zăltați cu părul mov,
care-n laboratoare presupuse
că scot doar viruși de extremă dreaptă
au tras în piept joint-uri antiruse,
joint-uri antimamă și-antitată.
Post scriptum
Babaev – celebru luptător antifascist.
Pașol na zolotaev! (într-o traducere în răspăr): Duceți-vă în aureanu! sau Înscrieți-vă la AUR!
