Fostul ministru al Economiei, Gheorghe Șimon, declara în octombrie anul trecut: „Am aflat că sunt societăţi comerciale care n-au plătit niciodată – reţineţi, niciodată – nici un leu redevenţă statului român, deşi exploatează resurse de peste douăzeci de ani! Angajaţii statului n-au urmărit şi, când au urmărit şi au constatat că nu plătesc, nu le-au retras licenţele şi nici nu s-au preocupat de recuperarea datoriilor!”
Imediat s-a autosesizat Parchetul General cu privire la aceste afirmații și s-a deschis un dosar in rem…
Nu, nu, nu s-a întâmplat nimic.
Nu se știe nici care sunt aceste companii și cu cât a fost prejudiciat bugetul României. Nu se știe cine sunt cei care – ca funcție, iar apoi ca persoane – ar fi trebuit să urmărească aceste plăți. În tot acest timp.
În acest timp, totuși, cineva striga. Era Curtea de Conturi – în 2011, Curtea de Conturi a constatat că, în perioada 2006-2010, suspendarea prevederilor Ordinului președintelui ANRM 98/1998 privind aprobarea metodologiilor de stabilire a prețului de referință la gaze a fost nelegală. Cu toate acestea, ANRM nu a făcut nimic, astfel că în perioada 2011-2015 s-a rămas la prețul minim de referință în mod eronat la valoarea de 495 lei/1.000 mc.
Pe scurt: ce prejudiciu a stabilit Curtea de Conturi pentru perioada 2006-2010? Valoarea estimată a diferenței de redevență petrolieră cuvenită bugetului de stat pentru perioada 2006-2010 a fost de 2.407.470.702 lei (866.996.599 USD).
S-a schimbat ceva după acel raport al Curții de Conturi? Nimic. Astfel că, ce să vezi, prejudiciul se perpetuează, iar Curtea de Conturi, în 2016, vine cu un alt raport, în care face calculele țepei pentru 2011-2015. Despre ce saci cu bani vorbim? 4.671.501.106 lei (1.390.987.220 USD).
Ce se întâmplă acum? Putem citi într-un comunicat al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) de zilele trecute, agenție care, ca să vezi, s-a pus pe recalculat prețul la gaze: ”Prin Ordinul privind aprobarea Metodologiei de stabilire a preţului de referinţă pentru gazele naturale extrase în România, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale aduce la îndeplinire deciziile Curţii de Conturi din 2010 şi 2015, menţinute prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 972 din 4 martie 2015”.
Hai, că e foarte amuzant: există deci și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Deci, încercând să depășim sila: cum, cine, cât a luat și cui, unde, cât a dat.
