„Mjlocie“, a zis președintele Nicușor, cînd a fost întrebat, la Digi TV, ce fel de putere e România. Mai avea la dispoziție răspunsul corect, „mică“, dar nu s-a atins de el. După Nicușor, România este o putere mijlocie. Încadrabilă, adică, în grupul puterilor mijlocii din Europa: Italia, Spania, Olanda, Suedia, Norvegia, Polonia. Sau, dacă luăm în calcul și restul lumii, comparabilă cu Japonia, Canada, Australia, Coreea de Sud etc.
Și se pune întrebarea: a spus președintele României o minciună sau o prostie? Așa o arăta lumea văzută prin ochii celui mai important om politic din România? Așa ne-o considera șeful statului? Egali cu Italia și Canada, cînd noi abia prindem lotul Bulgariei? Între lumea lui Nicușor și realitate se cască un abis, care amintește de nebunia lui Nicolae Ceaușescu. Tovarășul o ținea langa că sîntem bine, că depășim producția la oțel și la hectar, în timp ce foamea și frigul se jucau prin mațele poporului ca mîna unui îndrăgostit prin pletele iubitei.
Năuceala președintelui Nicușor, bîlbîiala și ezitările lui, incapacitatea de a face față unor situații elementare din fișa postului prezidențial reprezintă manifestări calificate ale unei disfuncții erectile în politica românească. Lipsa de vigoare politică e un fenomen vechi, rezultatul unor acumulări de blegeală generală. Liderii aduși în față de partide au mintea pleoștită. Miniștrii n-au testosteron universitar. Premierii au inhibiții de provincie. Președinții sînt complexați cînd trebuie să-și scoată ideile în fața omologilor occidentali. Discursurile sînt moi, părerile n-au vlagă, intențiile atîrnă. Pe o scenă politică ce aduce bine a bordel, te-ai aștepta să vezi mai multă bărbăție.
Poate mai mult ca niciodată, României îi lipsește azi vitalitatea politică. Capacitatea de a îngroșa vocea. Energia de a se organiza și a face. Statul român, exprimat prin liderii politici de azi, nu are voce, nu are talent, nu are inteligență, nu îndrăznește. Azi, cînd lumea se află în miezul nebuniei, cînd se deglobalizează și își regîndește violența, România e incapabilă să arate un minim de luciditate și curaj.
Și îmi vine greu s-o spun, dar le-a avut, într-o oarecare măsură, în vremea lui Băsescu. Băsescu e un om cu personalitate dublă. Pe de o parte, turnător la Securitate, intrigant, mincinos, plin de ură și venin, vulgar, bețiv, răzbunător, însetat de putere. Pe de alta, un politician inteligent și talentat, făcut să conducă și să domine, gata să-și asume consecințele faptelor sale, spontan și teatral, populist și charismatic, dar, înainte de toate, curajos. În momentele lui bune, Băsescu a reușit să transmită un sentiment de încredere și mîndrie în linia politică internă și internațională a României. A avut ceea ce numim, cu scuze, coaie. Lipsit de complexe și spontan, Băsescu l-a convins pe George W. Bush, la hartă, de importanța strategică a Mării Negre, fapt care a adus trupe americane la Kogălniceanu. Tot el l-a făcut praf pe reprezentantul Rusiei la Consiliul Europei cu o replică fulgerătoare. Sînt zeci de momente în care Băsescu a arătat că e capabil să inspire și să dea speranță. Cu ele a reușit să-și acopere dîrele negre, faptele comise cu cinism și impunitate în jocul de putere intern. Dar, dacă e să-i numărăm pe cei care au arătat îndrăzneală, limpezime în discurs și vigoare politică, ne oprim la Băsescu. Ăsta e paradoxul și ghinionul românesc: singurul politician cu vînă a fost o lichea. Criza de inteligență politică și curaj din politica României nu are leac, iar democrația, după cum se vede, nu are soluții. Nici biologia nu are soluții, fiindcă impotența s-a răspîndit și la generația tînără. Degeaba dispar impotenții bătrîni, căci tinerii umplu imediat golul de neputință. Blegeala e, de fapt, prima condiție dacă vrei să ajungi în politică direct de pe băncile imposturii școlare.
Șovăiala, habarnismul, inhibiția sînt cele mai frecvente manifestări de la vîrful republicii. Ele sînt cauzele discursului flasc și ale actelor politice ratate. De aceea, în dezbaterea despre viitorul Educației, poate ar fi bine să se ia în calcul și o școală de erecție.
4.840 de vizualizări
GW Bush a fost convins de dinainte de a veni Petrov. Proiectul cu dislocarea de americani la Kogalniceanu dateaza din 2002, raposatul Rumsfeld imaginase o baza de sustinere a rotatiilor fortelor SUA in Afganistan si in Orientul Mijlociu, si a si fost folosita intens in acel scop. Pe vremea aia Petrov era la primarie, avea eventual harta RATB, asa cum ii spunea atunci. Iar presedintele s-o fi gandit la tara mijlocie europeana, nu globala. Cele pe care le-ati mentionat nu sunt mijlocii, sunt topul (2025 GDP UE: Germania, Franta, Italia, Spania, Olanda, Polonia). Noi suntem pe locul 12 din 27, deci cred ca nu a gresit deloc. Iar in ceea ce priveste bugetele din sistemul national de aparare, Petrov o fi dat parte pentru servicii, ca pt armata a fost o perioada mizerabila. Incepand cu 2005 bugetul apararii a scazut continuu ca % din PIB sub domnia lui.
Băsescu a vizitat SUA în calitate de presedinte în martie 2005. Atunci a evoluat la hartă, în Biroul Oval. Pe 6 decembrie 2005 (sub președinția lui), a fost semnat „Agreement Regarding the Activities of United States Forces Located on the Territory of Romania” (Acordul privind activitățile forțelor SUA pe teritoriul României). Primele trupe americane au stationat în România, prin sistemul rotativ, în 2006. Deci, lichea, dar eficient.
Da. Tot Petrov era președinte și pe 11.10.2024 când a fost Rumsfeld la Kogălniceanu unde s-au discutat aspectele tehnice ale proiectului despre care vorbeam
Ce nu se mai aude despre PAH ? Joacă la alt club ? Nu va atinge performanța obținută din tinerețe, la voi… Debutant, acum executant…Păcat, că știați că-i talentat…
„…gata să-și asume consecințele faptelor sale”…?
Nu e adevarat.Fratele sau era de vina, fiica era de vina, Boc era de vina cand s-au taiat salariile, Kovesi, pe care a promovat-o , era de vina, partidul mafiot prezindential era de vina, numit PDL, de la care si-a luat adio de dupa perdeluta.
Si CNSAS este de vina ca nu i-a „dat dosarul”.
Striga mereu, „nevinovat”: dosarul, de la securitate, dati-mi dosarul !
A mostenit un sistem corupt, dar visteria era inca plina, a nășit un sistem si mai corupt, a lasat visteria goala.
Vai de cei care vor veni dupa Bolojan!
Cu ceva timp în urmă, în campania pentru prezidențiale, pe când scriați acele articole despre Nicușor, pe care eu le socoteam atunci răuvoitoare și denigratoare, am scris un comentariu pe care acum îl regret. Nu puteam să-mi închipui de ce sunteți așă de hotărât împotriva acestui om. Matematician de excepție, aparent bine întenționat și aparent neatins de patima corupției candidând alături de un derbedeu, iar dumneavoastră dădeați în cel dintâi. V-am bănuit atunci de rea-credință și cred că acum trebuie să vă cer sa mă scuzați, deși încă mai cred că nu ați procedat corect. Dar cel care a greșit în aprecierea acelui om am fost eu, și după cum s-a văzut nu am fost singurul. Nu puteam să cred că un om atât de inteligent poate fi total impotent politic, incapabil să înțeleagă lucruri pe care până și o „lichea” a fost în stare. Încă odată vă rog să mă scuzați Domnule Bușcu. Se vede treaba că vă pricepeți la oameni mult mai bine decât mine. Am totuși o scuză pentru faptul că l-am susținut atât de tare și l-am votat pe Nicușor; nu se putea să lăsam țara pe mâna unui huligan de galerie si a derbedeilor din jurul lui. Oricum, uitându-ne bine împrejur la cei de la care așteptăm o schimbare reală, se vede treaba că suntem pierduți.
Nu e strop de remușcare nici la tine nici la Redactorul Șef… E normal să vă întoarceți la Băsescu, ăla măcar știa să meargă pe covorul roșu…! În rest, e aproape același lucru. Mica diferență e că astăzi „proeuropenii” sunt obligați să fure și pentru Ucraina și Moldova, nu doar pentru ei înșiși. „Huliganii”, „derbedeii”, „legionarii proruși”, „dacopații”… lor când ai de gând să le ceri (… oferi) scuze?