Singurel Toader

Notărel Toader e plin de elocvență pe la bot. Îmi imaginez că, atunci când rămâne fără Viagra, își pune-n căști niște înregistrări cu el explicând foarte pe larg cum oamenii nu se pricep la legi, cum oamenii habar n-au de noțiuni elementare de drept penal, cum jurnaliștii care-i pun întrebări nu știu despre ce vorbesc, dar, cu toate acestea, răbdarea lui supraomenească și scârbită le vine în ajutor.

Că e vorba de CSM, că e vorba de UE, de Comisia de la Veneția, de Comisia de la Făurei, de președinte, de Opoziție, de oameni și de lume, în general, ministrul Justiției își pune în funcțiune geniul juridic și, pe tonul pe care se anunță în gară trenurile, explică universului cum habar nu are despre ce vorbește.

Distrat și sictirit în același timp, răbdător și lipsit de speranță în fața prostiei universale care-l asaltează de peste tot, Toader pare mereu că ne ajută, că ne face un mare bine, după care o să-și vadă mai departe de viața lui.

Pur și simplu, omul a găsit Justiția din România pe marginea drumului, căzută-n rahat, a luat-o și îi dă un lustru. Iar asta doar pentru că e el băiat bun, doar pentru că i s-a făcut milă, doar pentru că își face pomană cu niște tâmpiți.

Nu are nici o responsabilitate, nu aparține nici unui partid, nu decontează sub nici o formă ce face, e cu gândul la frumoasa carieră de notar care-l așteaptă.

Nu-i dă lui Liviu Dragnea amnistia aia doar pentru că îl consideră și pe Dragnea la fel de tâmpit ca și pe noi, celelalte ființe din univers. Nu-i dă amnistia nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că Dragnea nu o va înțelege, pentru că nimeni, nici o ființă cu sânge cald, nu înțelege nimic din Justiție.

Tudorel Toader nu răspunde la întrebări, nu, el reformulează întrebările astfel încât să nu pară puse de retardați. Tudorel Toader nu se justifică în fața cuiva, nu, pentru că nu s-a născut încă acel om care să poată să-i ceară ceva lui Tudorel.

În esență, omul este un Petrică Daea apatic.

Până la urmă, tot ce rămâne din mandatul acestui băiat este momentul în care a apelat la translatorul din căști ca să înțeleagă ce spune Viorica Dăncilă. Cam puțin, totuși, pentru atâta aroganță și pentru atâtea și atâtea cuvinte.