Șoșoannis

Competiția pentru daune de imagine aduse României a intrat în faza ciclismului. Iohannis, care deținea autoritar tricoul galben, e urmărit îndeaproape de Șoșoacă. Enorma femeie pedalează tare și recuperează din distanță cu zbierăte și îmbrînceli în Parlamentul European.

Pînă săptămîna trecută, Iohannis înainta tăcut pe culoarul lui de muțenie și suficiență, cu mult în fața plutonului de bicicliști de la Guvern și Parlament, făcîndu-și țara de rîs aproape de unul singur. Fără ca cineva să-i pună în discuție titlul de campion al compromiterii României, înainta suveran de la un jalon al rușinii la altul, cel puțin în ultimul an. Așa a trecut în viteză pe lîngă noncombatul de la admiterea în Schengen, pe lîngă pretenția nebunească de a fi numit la NATO, pe lîngă penibila cerșetorie a unei funcții la UE. S-a odihnit un pic și, ca un sprinter adevărat, a dat o țeapă la dineul oferit șefilor de stat de Joe Biden la summit-ul NATO. Chiar așa absent cum ne-a obișnuit să-l credem cînd vine vorba de îndatoririle față de țară, Iohannis n-a ratat, practic, nici o ocazie semnificativă să dea cu mucii în fasole și apoi să răstoarne farfuria pe reverele întregii națiuni. Căci, la urma urmei, un stat nu se poate simți umilit decît prin oamenii care-l duc în spinare zi de zi.

Șoșoacă, însă, a adus noutăți în sentimentul de rușine națională: zbierătul și vizibilitatea, ambele iradiind din volumetrie. A demonstrat că circul izvorît din tonaj poate să transforme o huidumă agresivă în cîntăreață de operă. A reușit să producă impresie în 27 de națiuni europarlamentare folosind doar o botniță de sîrmă, propria grăsime și un sac de împachetat morți. Nu i-au trebuit jet privat, covor roșu, fanfară sau cheltuieli exorbitante de protocol. E clar că Iohannis are un challenger cu greutate. O halcă de slănină condimentată la ambasada Rusiei și înfășurată în tricolor e ultima stridență a României la Bruxelles, orașul care găzduiește sediile celor mai europene și transatlantice instituții din Occident.

Firește că lucrurile stăteau altfel în ceea ce o privește pe Șoșoacă dacă instituțiile de autoritate și de drept din România ar fi aplicat legea. De multă vreme, de aproape patru ani, Șoșoacă cooperează cu Federația Rusă, făcîndu-i la vedere propagandă și servicii de imagine, avînd contacte regulate cu agenții de la ambasadă, apărînd explicit politica lui Putin, ușurînd misiunile serviciilor secrete externe ale Moscovei. Cu aceste fapte cunoscute de organele noastre, ea se încadrează la articolul 394 din Codul Penal, supranumit „Trădarea“. Textul îi vine ca o mănușă XXL: „Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului… se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi“. Cît despre căile prin care făptuitorul își desăvîrșește fapta, legea menționează două care o încadrează convenabil pe Șoșoacă: „aservire față de o putere sau organizație străină“ și „ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale“.

Ei bine, agenta elefant a trecut neobservată pe sub nasul Serviciilor și parchetelor. A fost la fel de invizibilă ca piramida de capete clădită de Timur Lenk după bătălia de la Isfahan, cu milionul ei de corbi ce i se roteau deasupra. Șoșoacă, săraca, a făcut pe dracu-n patru să fie luată la ochi. A țipat, s-a tăvălit, s-a scremut, a înjurat, a umplut de scuipați valorile și principiile europene, a intrat în Parlamentul României doar pe ușa cortului și, mai presus de toate, a făcut din colaborarea cu un stat agresor și din încadrarea în prevederile articolului 394 un fapt. Cu toate astea, nimeni nu i-a clintit un fir de păr din cap sau de altundeva. Nu tu cercetare, nu tu invitare la parchet, nu tu dosar, proces, ceva. Nimic.

Așa că Șoșoacă își continuă nestingherită seria de pagube aduse României. Din 9 iunie are și tribună europeană. Alegătorii daci, Serviciile și, probabil, cele două partide mari i-au clădit o nouă trambulină. De acum Iohannis nu mai e singur. Monopolul gafelor internaționale a luat sfîrșit. Seria cataclismelor diplomatice la vîrful statului e dublată, de azi înainte, de diplomația parlamentară a Dianei Șoșoacă. Politica noastră externă a ajuns la un nou nivel: o combinație între muțenie și lătrături, o luptă dialectică pentru întîietate între aroganța tîmpă și putinismul de șatră. Cine va fi mai dezastruos pentru imaginea României? Iohannis, zbătîndu-se pe ultima sută de metri să mai înhațe ceva pentru sine, sau Șoșoacă, tropăind peste instituții și grohăind în limba Kremlinului? Cum se spune, meciul e deschis oricărui rezultat.