Șoșocul viitorului

Diana Șoșoacă și l-a ales pe răposatul Vadim Tudor ca tată politic adoptiv. Mama e, însă, colectivă: și Serviciile, și coaliția PSD-PNL. Iar rezultatul e demn de ultimele filme cu dinozauri: un hibrid menit să sfîșie și să îngrozească, să împroaște și să amenințe, un prădător de gabarit, cu grohăit preistoric și cu lacrimi de doină pe obraji.

Diana prețuiește memoria lui Vadim și se screme să-l imite, fără să-i atingă, însă, nivelul de nebunie lirică. Îl face pe Zelenski pitic dansator și nazist, dar pînă la „Cine ești tu, pitică nenorocită?“ sau „Dar o muie nu vrei tu?“ ale maestrului e o distanță insurmontabilă. Are, în schimb, față de Vadim, avantajul tehnologiei. Tribunul lucra cu Muc și sfîrc, cu ziarul pe hîrtie și cu cîteva intervenții la TVR. Șoșoacă are Facebook, TikTok și nenumărate canale de știri dedicate delirului, unde își poate face apariția scoțînd flăcări pe nas. În plus, are Rusia. Vadim lucra, pînă la urmă, în folosul unui grup de generali expirați din vechea Armată și vechea Securitate, dar fiica lui postumă lucrează în folosul fostului kaghebist Vladimir Vladimirovici Putin.

Ăsta e un lucru de necontestat. E vizibil, concret, măsurabil, demonstrabil. Șoșoacă merge la ambasada Rusiei, susține invazia rusă în Ucraina atacînd neobosit Ucraina, lovind în poziția oficială a statului român și în interesele României. Șoșoacă se întîlnește cu agenți ai serviciilor secrete ale Rusiei – ce altceva pot fi ambasadorul și funcționarii ambasadei Rusiei într-un stat membru UE și NATO? Își justifică poziția și acțiunile printr-un naționalism avîntat, extras din ignoranța unei mase de creduli și din fanfaronada ceaușistă a voievozilor reabilitați. E senatoare, are libertate de exprimare și libertate de mișcare, îți spune Șoșoacă dacă stai s-o asculți. Dar ar trebui ca instituțiile statului să observe că aceste libertăți o pun în situația de a se încadra la articolul 394 din Codul Penal, cel privitor la trădare. „Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului“ prin „subminarea politică“ sau „ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale“ se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Au agenții Rusiei scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului român? Păi, ăsta e scopul lor principal. A intrat Diana Șoșoacă în legătură cu o organizație străină sau cu agenți ai acesteia? Și încă cum, pare să nu scape nici o ocazie. Trezește acest șir de fapte suspiciunea că Diana Șoșoacă ajută o putere sau organizație străină să desfășoare activități ostile împotriva securității naționale? Firește că da, mai ales cînd acea putere străină, acuzată de crime de război, bombardează și ucide civili lîngă granițele României.

Șoșoacă a ajuns atît de temută încît a împiedicat Parlamentul să-i organizeze un discurs președintelui Zelenski. O singură persoană, fie ea cîntărind cît trei, a blocat un eveniment politic și strategic al statului român, legat direct de politica de apărare și de siguranța națională. Nici Chupacabra n-a răspîndit mai multă groază în satele din Puerto Rico.

Și te întrebi: își dau seama serviciile secrete de riscurile pe care o ființă cu partid politic și mandat de senator le produce la adresa securității naționale? Își dau seama magistrații de încadrarea faptelor ei? Își dau seama conducătorii politici – pe baza informațiilor primite, dacă nu-i duce mintea să înțeleagă singuri din ceea ce văd – de consecințele acestei operațiuni rusești?

Diana Șoșoacă pare să fie, așa cum spuneam la început, produsul unei copulații politice de grup. Serviciile secrete și restul instituțiilor de forță o lasă să crească în voie, să otrăvească spațiul public, să strîngă adepți grei de cap și să acumuleze cotă electorală. Dacă fac asta cu un scop, care ar fi acela? Să dea apă la moară curentului extremist care pune în discuție statul, democrația, libertățile? Pare greu de crezut. Serviciile și-au ales echipa cîștigătoare, se vede asta cu ochiul liber. E echipa stabilității și a mediocrității, echipa fără surprize, maleabilă, controlabilă, șantajabilă și solvabilă, gata să ofere beneficiile dorite grupului de privilegiați care suge țara în următorii patru, dacă nu cumva zece ani. Dar, ca să fie victoria lină, ca președinția să ajungă pe mîinile guvernului de coaliție, PSD și PNL au nevoie de un adversar cu apucături extremiste, așezat strîmb pe doctrina naționalistă. AUR e marioneta perfectă, dar AUR poate produce surprize, adică poate crește mai mult decît e necesar. Și aici ar fi de folos Șoșoacă: să lovească, la o adică, la un semn, în AUR, să-i taie din elan și din procente, să dividă electoratul getic, ca să meargă unsă victoria PSD-PNL. Așa, reprezentația pe care o dă Șoșoacă în fața autorităților române face sens. Deplina ei impunitate, înalta și rușinoasa ei protecție au o miză rațională și profitabilă. De la Servicii și magistrați la generali și politicieni, toată lumea pare implicată.