Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna,
cînd nunțile toate s-au veștejit
și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna
cu șeful ocolului din Maglavit.
E-un schimb valutar între grauri și berze
și-un stol de țărani cu accent englezesc,
ce-și plimbă la braț dolofanele verze…
Și nici nu mai știu dacă-s mort sau trăiesc.
Genial din nou Maestre ! Baudlerian-caragialesc. Sincer imi doresc mai multe de’astea decat politice, da’ e ziaru’ matale, faci ce vrei
Cu admiratie
A.
Pai da, ca în ultima vreme condeiul politic i’a luat’o razna! Rămâne totuși un virtuoz al împerecherii slovelor ce dau tonuri maiastre…