Supercîțul

În sala de marmură, purpură și mahon de la Cotroceni, președintele României normale anunță instalarea Guvernului Cîțu. Țara e încredințată unui tînăr cu părul rar și privirea împrăștiată, care prezintă simptomele țicnelii exaltate, dar președintele știe că asta e doar aparența și, în realitate, omul e o valoare. Știe că, la anamneză, orice medic ar trece cu vederea episoadele de halucinație cu spioni ruși și cele cu selfie în Parlament, chiar dacă ar nota în foaia de observație, cu oarecare îngrijorare, plata febrilă a Fraților Micula, împrumuturile spasmodice și delirul dobînzilor negative, pe care nici un laborator de virusologie nu le-a putut identifica. Dacă n-ar fi știut toate astea, președintele României normale, în înțelepciunea sa ferecată, nu l-ar fi ales, din marea armată de profesioniști ai PNL, tocmai pe Vasile Florin Cîțu.

Ar mai fi de adăugat la profilul desemnatului cîteva merite din trecut, cum ar fi experiența din Noua Zeelandă, care se suprapune cu turnarea primului film din trilogia Stăpînul inelelor. Se știe din surse deschise că, la casting, Peter Jackson a preferat un alt interpret pentru Gollum și că, întors în țară, printre orcii și vrăjitorii sistemului bancar românesc, Vasile a încercat să-și pună pe deget inelul de speculator și să se facă nevăzut.

Aici, însă, ficțiunea ia sfîrșit, fiindcă premierul figurant Cîțu e singurul care ia în serios comedia acestei desemnări. În lumea lui, clădită pe certitudinile genului fantasy, totul merge uns: „Facem lucruri fantastice pentru români”. Iohannis, însă, rămîne agățat de fetișul anticipatelor ca un uriaș care mîngîie păpuși de cîrpă dezmembrate. Iohannis vrea să cadă guvernul, la fel cum ar vrea și Orban, dacă vrerea lui ar conta. Contează însă ceea ce vrea PSD-ul, iar aici lucrurile sînt cît se poate de clare: PSD-ul nu vrea pușcărie. Nu vrea dosare, nu vrea vînătoare penală cu dedicație. Practic, nu vrea genul de anticorupție selectivă, care îi seceră doar pe hoții roșii și îi lasă în pace pe hoții galbeni și albaștri. De aceea, PSD-ul, cel care îl poate face pe Vasile Cîțu premier, e gata să-i dea președintelui Iohannis anticipatele după care suspină și să-și vîndă partidul la masa verde, doar ca să-și ferească lăcomia de coșmaruri. E gata, adică, să-și reteze gîtul doar ca să-și scape încheietura mîinii.

Dacă, însă, și-ar păstra mințile, PSD ar înțelege uriașa ocazie politică pe care a găsit-o dimineața pe preș, după ce Iohannis a sunat la ușă și a fugit. Căci, dacă PSD îl învestește pe Cîțu, are la dispoziție nouă luni de campanie electorală gratuită. Un guvern PNL minoritar, avînd în frunte un specialist bîntuit de lupta elfilor cu piticii, ar lucra doar în favoarea Opoziției, incluzînd aici USR, PLUS, Pro România, dar, mai ales, PSD.

Asta fiindcă România normală nu suferă doar de pe urma obtuzității, a egoismului politic, a prostiei cățărate în vîrf, a corupției și a securismului. România normală se confruntă cu o criză medicală, va fi lovită de o criză financiară și, poate, chiar de una socială, dacă e să luăm în calcul neplata pensiilor mărite începînd cu luna septembrie. Pas cu pas, în ritmul în care președintele a pus la cale planul anticipatelor, ignorînd restul Universului, țara se afundă în ineficiență și derută. A mai ține-o langa cu anticipatele în ajunul crizei, adică a rămîne vreme de trei luni nu numai fără guvern, ci și fără parlament, doar pentru a avea guvernul și parlamentul care să poarte pe obraz stigmatul adjectivului posesiv „meu”, e o acțiune cît se poate de tipică ținutului Mordor.

Așadar, argumentele purificării politice mor, logica se curbează, judecata descrie un semicerc. Acum, toată lumea e obligată să vrea și să ceară stabilitate politică. Orice guvern și orice parlament, oricît de slabe, sînt mai bune decît o campanie electorală dusă pe ruinele instituțiilor dizolvate. Cine ar mai îndrăzni să pice acum Guvernul Vasile Cîțu și să pretindă apoi că frica pesediștilor de pușcărie e o strategie politică în folosul țării?

Sigur, criza medicală va fi administrată de oameni ca Arafat, de tehnicieni, de medici și personal sanitar, dar percepția pericolului și a suferinței va fi decontată de guvern. Asta e scara de aur pe care pot urca PSD, USR, Pro România, ALDE, UDMR, chiar și PLUS.

Doar Băsescu, asemenea corbilor bătrîni, va aștepta în zbor, dînd rotocoale pe cer și pîndind agonia politică a partidelor mari, pînă cînd devine clar care e cadavrul.