Cad îngerii din ceruri – tu însă doar decazi:
cînd vrei în țări mai calde bagi capu-n aragaz,
cotrobăi prin sertare și dai peste nimic,
n-ai vești de la prieteni, ci doar o supă-n plic.
Un lanț fără de cîine se zbate-n capul tău,
visezi că ești la mare și intri în hîrdău,
femeile pe care le-ai tras pe calapod
te strigă-n disperare că-s la uscat în pod.
De frica lor degrabă te-ncui în pijama,
îți bate una-n tîmplă: „Tu ești acel ce m-a…?!“.
Nu recunoști și iute dispari într-un halat,
șoptind ca papagalul la budă: „Ocupat!“.
Ai vrea să fii o scoică lipită de-un pietroi,
să nu-nțelegi că vineri urmează după joi,
să cînți o dată-n viață cu glas de eunuc
cînd propriul tău Titanic va face bîldîbîc!
Vreți Corabia Nebunilor? Accesați www.mirceadinescu.ro
