Tovarășul Klaușescu

„România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În 1985, Nicolae Ceaușescu cădea pe aceeași idee. „Țara noastră merge în direcția bună, tovarăși. S-au obținut realizări în domeniul industriei și al agriculturii“, zicea el, în timp ce întunericul, frigul și foamea își înfigeau ghearele în populație.

La fel ca președintele Ceaușescu, președintele Iohannis își susține discursul ficțional cu detalii culese din manualul comunist al minciunii sfruntate: „Esteîmbucurător că împreună cu Guvernul am reușit să menținem prețurile la un nivel rezonabil“. E vorba despre prețurile la energie, care, la data acestei rostiri, erau de trei pînă la de șase ori mai mari față de nivelul anului trecut, cu mari ambiții de creștere pînă la de zece spre de douăzeci de ori, așa cum au arătat deja anumite facturi emise și date publicității.

Aceste prețuri „rezonabile“, care aruncă populația în sărăcie și companiile în disperare, sînt produsul unei politici de stat. Un grup politic organizat, format din miniștri, șefi de companii de stat, clientelă politică și băieți deștepți din energie, a pus la cale și executat, sub acoperirea așa-zisei liberalizări a prețurilor, un plan de jefuire a plătitorilor de taxe și impozite, fie ei cetățeni, fie companii. Acțiunea s-a desfășurat în condiții necercetate penal, fiindcă președintele Iohannis a rezolvat problema la nivel geostrategic, explicînd procurorilor la televizor că „de vină este Putin“.

Așa că Virgil Popescu și complicii lui din energie, care i-au înmînat recunoștința la nunta fiică-sii, nu dau azi declarații la parchet și nici nu sînt luați cu duba. Dacă doamna Kövesi s-ar mai fi rotit cu stolul ei de procurori și ofițeri SRI pe deasupra corupției românești, ar fi fost anchetat și președintele, căci, așa cum zice dînsul în autodenunț, și el a reușit, alături de Guvern, să mențină prețurile la acest nivel „rezonabil“.

Faptele sînt, la urma urmei, simple: România produce cel puțin 75% din energie în aceleași condiții interne ca și anul trecut. Nu s-a modificat nici molecula de apă, nu s-au scumpit nici izotopii de uraniu, nu a crescut nici prețul gazului și nici al cărbunelui extrase din solul dacic. N-a obosit soarele să lumineze și nici vîntul să bată. Nimic din ceea ce era producție bazată pe resursa internă sau pe resursa gratuită n-a înregistrat creșteri. Au crescut carburanții de import, motorina și benzina, care au adăugat costuri pe anumite secvențe de producție, dar în lanțul de producție intern, impactul e minor. Au crescut mult, e adevărat, gazul și electricitatea importate, dar ele reprezintă, după cifrele oficiale, sub 25% din total. Și atunci te întrebi: cum au crescut tarifele cu 500%, cu 600%, cu 1.000%? Cum și-a permis statul român, principalul beneficiar al scumpirilor (ca proprietar al producției și colector de taxe), să fure bani, în cîrdășie cu arendașii privați din energie, direct din buzunarele oamenilor?

Nimeni n-a explicat această situație simplă. Au fugit de ea și ministrul nearestat Popescu, și premierul năuc Ciucă, și companiile de stat, și distribuitorii, și televiziunile aflate în contract cu Guvernul și cu partidele. PNL, PSD și UDMR se screm să îngroape furtul în plafonări și compensări, de fapt o formulă prin care se plătesc bani de la bugetul statului spre distribuitori, adică de la cetățeni spre o parte dintre profitorii acestui jaf general la lumina zilei.

Deasupra tuturor plutește Iohannis, girantul suprem și agentul de PR al afacerii. În aparență rupt de fapte și realități, la fel ca Ceaușescu, el bate cîmpii cu binele și creșterea economiei, în timp ce România și populația ei se duc pe copcă. La fel ca Ceaușescu, proiectează minciuna peste dezastru, ridică în slăvi false realizări, raportează recolte nerușinate la hectar în economie, în educație, în politica externă și internă.

Dar nu uită, cum nici Ceaușescu nu uita, să-și îngrijească bătrînețile. Mai ales că valuta de care era obsedat Tovarășul se obține azi mai ușor. Nu mai e nevoie să vinzi nemți și evrei. Azi, de pildă, poți să cumperi mașini. Mai ales dacă cel mai apropiat finanțator al tău le vinde. Tot ce trebuie să faci e să pui ministrul potrivit la Interne și să declari că n-ai nici o legătură cu aranjarea caietului de sarcini. A, și să-i aduci la lansarea cărții pentru copii Cip și Cirip, scrisă de nevasta finanțatorului, pe premier, pe ministrul de Interne, pe ministrul Justiției și tot ce-i mai trebuie omului din PNL.