În 1804, Napoleon a smuls coroana din mâinile Papei Pius al VII-lea, la Notre-Dame, și s-a încoronat singur. Gestul său era limpede și venea atât din vanitate — nu am nevoie de Papă să fiu împărat —, dar și din sufletul Revoluției Franceze, care-l îndemna să fie un self-made man până la capăt.
Astăzi, Donald Trump distribuie pe rețelele sociale o fotografie cu el în rol de Iisus, în care vindecă sau învie, este neclar, un muribund. În acest rol de mesia, Trump și-a găsit un nou adversar: pe Papa de la Roma, care, întâmplător, e tot american.
Deși nu par, Administrația prezidențială americană de astăzi și Biserica Catolică au multe în comun.
Mar-a-Lago este un Vatican de cazino, unde mai-marii lumii vin să ia lumină. Trump Tower este un avanpost în care 7 zile în apartamentul prezidențial îți pot cumpăra o audiență cu un „cleric” important din arhitectura lui Trump.
Celui de-al 47-lea președinte american îi place mult aurul, face schimbări masive inclusiv la Casa Albă. În orizontul lui îngust, crede că el a inventat opulența agresivă, dar Roma știe că lăcomia decorativă nu s-a născut în Manhattan, ci s-a rafinat în biserici, palate apostolice și catedrale în care bunul-gust a fost răstignit acum multe de secole.
Trump se poartă ca un om convins că a brevetat combinația dintre kitsch, autoritate și zgomot. Numai că, în fața Bisericii Catolice, pare ceea ce și este, de fapt: un nou îmbogățit al dominației simbolice, un parvenit al grandomaniei, un dezvoltator imobiliar care a descoperit târziu că înaintea lui au existat instituții capabile să transforme aurul în doctrină, spectacolul în disciplină și abuzul în tradiție.
Și, mai ales, aici începe iritarea profundă a Vaticanului – Trump are impresia că el a adus în lume violența împachetată în morală creștină. Vaticanul a căsăpit „necredincioși” în Orientul Mijlociu cu sute bune de ani înainte să fie descoperit petrolul. Ei au desfășurat „operațiuni speciale” încă de când soldații mergeau la Ierusalim îmbrăcați în alb și cu o cruce mare și roșie pe piept.
După estetică și geopolitică, să trecem la corupție. Dacă Trump și-a grațiat prietenii corupți și ascunde cu puțin talent dosarele de pedofilie din cazul Epstein, Biserica îl vede ca pe un diletant. Omul mută grosolan, improvizat, strident, ca un șef de clan care îi apără pe ai lui. Vaticanul a dus aceeași artă la rang de administrație sacră: tăcere, mutare discretă, limbaj ambiguu, apel la compasiune, promisiune de anchetă, apoi încă puțin praf peste dosare și viața merge înainte. Trump e vulgaritatea de breaking news. Vaticanul este ipocrizia instituțională în formă clasică, cu arhitectură monumentală și calm birocratic.
Banca Vaticanului și sutele de prelați acuzați de pedofilie fac ca „dinastia Trump” să se piardă în istoria de orori recente ale Bisericii Catolice. Schisma dintre Trump și Papă este amuzantă pentru că, la scară istorică, cele două forțe au puncte majore în care seamănă până la contopire.
Vor să transforme forța în morală și interesul în principiu. Iubesc decorul solemn, loialitatea oarbă și ideea că publicul trebuie impresionat înainte să fie convins. Vând adevăr absolut într-o piață plină de dovezi contrare.
Diferența este doar de stil și de vechime. Trump e fast-food-ul gras, lucios, imediat și zgomotos. Vaticanul este restaurantul cu stele Michelin, porții mici, tacâmuri grele, servire lentă și pretenția că totul are origine divină.
De aceea conflictul dintre Trump și Biserica Catolică este atât de savuros. Nu asistăm la o ciocnire dintre civilizație și barbarie, nici dintre credință și cinism. Asistăm la o dispută între două industrii ale puterii teatrale. Una are doar câteva decenii de kitsch electoral, branding agresiv și social media. Cealaltă are două milenii de antrenament în administrarea păcatului altora și cosmetizarea propriului păcat.
844 de vizualizări
Foarte bună și concludentă paralela între biserică și măscăriciul de la Casa Albă. Diferența apare atunci cînd ne gîndim că pulimea a evoluat totuși și dacă acum 500 de ani o catedrală era ceva nemaipomenit pentru cei care trăiau în bordei, ceea ce face Trump acum cu săli de bal și decorațiuni interioare puse în operă de arhitecții lui care au învățat meserie de la meșterii din Strehaia nu este decît încă un bun motiv de rîs. O catedrală gotică implică cunoștințe de inginerie și arhitectură destul de avansate, să dai pereții cu trafaletul cu aur și să ții pe masă ceasuri de aur cît ceaunul arată că în materie de gust nu ești decît egalul bulibașei din clanul Cîrpaci. Deocamdată încă nu a băgat și cai prin sufragerii, da’ eu zic să mai așteptăm oleacă…
Adevarat ai grait !