Ucraina luptă și în Israel, în Taiwan, în Coreea

Ucraina și Israel fac parte din aceeași tabără politică, dar se luptă, de fapt, între ele. Concurează pentru atenția Americii, pentru sprijinul ei financiar și militar. Fără acest sprijin, războaiele pe care le duc se complică, se lungesc, se pot sfîrși prost.

Chiar dacă nu e ideea lui Putin, atacul Hamas din 7 octombrie asupra civililor israelieni pare desprins dintr-un plan de subminare a Ucrainei. Asta pentru că ciocnirea civilizațiilor din Orientul Mijlociu răscolește lumea mai tare decît o face sîngerosul război din stepa ucraineană. Israel e mai bine reprezentat în politica și cultura occidentală, are avocați mai buni în Congresul SUA, la Casa Albă și pe Wall Street. Cota lui geopolitică e globală, în timp ce a Ucrainei rămîne zonală. Israel e singura democrație în marea de dictaturi islamice care o înconjoară și care dețin peste jumătate din rezervele de hidrocarburi ale planetei. E un stat modern și eficient, articulat pe o tradiție culturală occidentală, pe o istorie a inteligenței și o reputație biblică multimilenară, din care Occidentul s-a inspirat pe rupte. Ucraina e pînă una-alta o națiune-baricadă, eroică și haotică, sprijinită financiar și militar de SUA ca să lupte cu rușii în locul unei Europe prea puțin preocupate de propria securitate. Ucraina se bate cu un monstru politic și militar și înregistrează pierderi de natură să-i pună în discuție existența. De aceea, pentru ea, orice întrerupere a sprijinului american poate fi fatală.

Israel, în schimb, duce un război de mici dimensiuni. Se luptă cu un grup de fanatici (cruzi, dar puțini) pe care știe că îi va învinge. Hamas are mulți suporteri, dar nici unul nu e gata să-i ia partea pe teren. Așa că Israel nu se va opri pînă cînd nu va termina de nivelat Gaza cu buldozerele, în ciuda valului de proteste din lumea musulmană și a reverberațiilor din SUA și Europa. Cu sute de mii de soldați mobilizați și cu portavioanele americane în Mediterană, nu-i exclus ca Israel să-și dorească o greșeală a miliției șiite din sudul Libanului, ca să încheie socotelile și cu Hezbollah.

Dacă în cazul Ucrainei sprijinul SUA înseamnă tancuri, rachete, avioane, obuziere și bani pentru echilibrarea uriașului deficit, Israel are nevoie mai mult de sprijin moral și de descurajare. Un război direct cu Iranul e aproape imposibil. Iranul e la două mii de kilometri distanță, nu-și poate trimite trupele prin Siria și Irak ca să se lupte cu Țahalul. Poate trimite doar rachete și avioane, dar la războiul aerian Israel împreună cu portavioanele americane dețin supremația.

Totuși, apariția Israelului la coada unde America împarte sprijin politic și militar întunecă perspectivele Ucrainei. Îi diminuează porția, îi scurtează termenele și îi pune în discuție capacitatea de a duce războiul spre un final convenabil. Pentru Europa e o veste proastă, fiindcă Europa nu e capabilă să suplinească diminuarea sprijinului american. Europa abia dacă poate lupta cu propria slăbiciune. Cum ar putea cîștiga războiul din Ucraina dacă nu-și poate înfrînge nici măcar tentația de a face afaceri cu Putin? UE nu va reuși să se mobilizeze pentru Ucraina de una singură, fiindcă unanimitatea ei e făcută praf de Ungaria, Austria, Slovacia – și ăsta e doar începutul listei –, state care fac politica lui Putin cu hărnicia Dumei de stat.

Mai e un lucru: dacă Trump ajunge președinte, lucrurile pot lua o întorsătură și mai urîtă. Ajutorul american pentru Ucraina va fi redus drastic, Putin va fi invitat să facă pace „în 24 de ore“, iar NATO ar putea deveni o alianță ezitantă, în care SUA să pună în discuție articolul 5. Banii Ucrainei ar putea lua în totalitate calea Israelului, țară pe care Trump o susține înflăcărat. Astfel, situația de securitate pe flancul estic al NATO și al UE poate degenera grav, cu statele baltice, Moldova și România expuse direct, ca state vulnerabile, incapabile să opună o rezistență serioasă dacă America trece în expectativă.

Iar competiția pe bani poate deveni încă și mai dură. Ucraina se luptă deocamdată cu Israel, dar se poate trezi atacată și de Taiwan, și de Coreea de Sud. Dacă izbucnește ceva în Asia sau dacă încordarea militară depășește un anume nivel, America trebuie să-și drămuiască ajutorul și mai tare. Ucraina va primi de două, de trei sau de patru ori mai puțin, în funcție de cîte fronturi reușesc alde Putin, Xi, Khamenei și Kim să-i deschidă. Ucraina nu luptă doar în Donbas și Crimeea, ci participă, fără voia ei, la confruntările din Orientul Mijlociu, peninsula coreeană și Marea Chinei. Sînt fronturi active, unde bătălia pentru ajutorul american e în desfășurare.

Ca de obicei, România nu e pregătită să lupte nicăieri, nici măcar la ea acasă.