Probabil că Adolf Hitler s-ar răsuci de plăcere în fripteuza de pe cealaltă lume, aflînd că la Tîrgul de Carte de la Leipzig foștii săi aliați mioritici au avut istețimea de a atîrna la gîtul Ministerului Culturii zurgălăii identității naționale, ceea ce în nemțește sună cam ca la mama național-socialismului.
Acum douăzeci de ani, cînd Ministerul Culturii se numea doar Ministerul Culturii, în buricul aceluiași tîrg președintele Emil Constantinescu a tăiat țanțoș pamblica, iar Andrei Pleșu a grăit ca un adevărat Meistersinger, lăsîndu-i pe lipscanezi cu gurile căscate, de le-a scăpat wurst-ul din mînă și le-a sărit muștarul pe pereți din pricina aplauzelor îndelungate.
Cum președintele Iohannis, obligat de propria identitate națională să cugete și să tacă în limba germană, n-a îndrăznit să se arate la standul românesc, nici stafia lui George Ivașcu n-a mai bîntuit prin tîrg, preferînd să joace acasă într-o altă piesă, unde nu era musai să umbli în cămeșă brodată și-n ițari.
Culmea e că în burta elegantei farfurii zburătoare românești, proiectată de un tînăr arhitect maghiar din secuime, au avut curajul să urce, cu sula identității naționale înfiptă în coaste, cîțiva scriitori armeni, evrei și nemți de pe la noi, ce păreau că sînt gata să se întoarcă acasă pe jos, după ce fuseseră zvîrliți din căruța „Cîntării României” în Epoca lui Pericle, cum frumos a jignit prof. acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga Iepoca lui nea Nicu.
Ca un făcut, spre a demonstra că RDG-ul n-a murit de tot în landul Saxoniei, cîteva tovărășele borșite de la controlul antidoping și antisarmale de gîscă fierte în vin fură gata să-mi verse identitatea națională din ulcele și să-mi cenzureze tartinele cu diamante, alarmate de lipsa E-urilor din salata de măcriș și de inexistența pesticidelor în varza murată în apa de izvor de la Cetate.
Închipuiți-vă ce s-ar fi întîmplat dacă lucrurile ar fi stat vițăvercea, adică Germania să fi fost invitata de onoare a Tîrgului de Carte de lîngă Casa Scînteii, iar un zărghit poet bavarez cu cremvurști la pălărie, încercînd să dreseze și el un cîrd de găluște în bere neagră, ar fi fost interpelat de cîteva sanepidiste ce și-ar fi băgat cu obrăznicie nasul în oala sa. Probabil că fetele ar fi fost ridicate de mascați, iar tanti Viorica de la Guvern, ca să-l consoleze pe autorele jignit, l-ar fi șters de lacrimi și muci cu celebrul ei șorțuleț folcloristic.
Din fericire, la recitalul meu gastronomic, acolo unde a scuipat direcția sanitar-veterinară germană a pupat balaurul cu șase sute de capete, ce dădea pofticios din coadă și care în douăzeci de minute a hăpăit castroanele cu fasole bătută și ceapă caramelizată, a lins zacusca de vinete, a sorbit sarmalele în foi de viță, a cîntat ca la muzicuță cu șoriciul crocant al purcelului copt în spuză și a cronțănit cornulețele cu nucă și lime, cu mac și cu vișine confiate.
Recunosc că, la final, n-am mai avut răbdare să o aștept pe doamna Merkel să-mi șteargă lacrimile cu celebrii ei pantaloni cu bretele.
Maestre, e trist ca se intampla asta, suntem si probabil vom fi multa vreme musafiri „de-o pruna”.