Un binom, două binoame

Din cauze misterioase, Curtea Constituțională i-a pus în dificultate pe semenii noștri care fac „supravegherea tehnică”. Expresia „alte organe specializate ale statului”, găsită de CCR neconstituțională, a dat puțin peste cap planul de înregistrări al Serviciului Român de Informații. Stenogramele cad acum în puterea exclusivă a organelor de cercetare penală, cel puțin pînă cînd cei nouă judecători vor ieși cu o motivație.

Ei bine, acest incident juridic minor, acest curaj întîmplător al Curții, care arată mai degrabă a cochetărie instituțională decît a încordare judecătorească, a stîrnit adevărate furtuni sub acoperire. Lumea s-a împărțit în două.

În studioul televiziunii Realitatea au apărut invitați operativi, lucrători în ceea ce obișnuiam să numim presă, oameni cu ochii injectați și avînd în frază acea convingere care izvorăște, de obicei, din soldă. Unii cu figură, alții cu statură, în fine, alții cu vorbire de pitecantrop, oaspeții lui Rareș Bogdan au sărit cu picioarele pe CCR așa cum obișnuiau să sară gardienii lui Vișinescu pe lotul Coposu. Au lăudat ascultarea telefoanelor de SRI pînă la dezvelirea epoleților – și ar mai fi laudat-o și acum, cînd citiți aceste rînduri, dacă emisiunea nu s-ar fi sfîrșit. Între noi fie vorba, i-au făcut serviciului un mare deserviciu, fiindcă lumea încă spera că SRI nu angajează proști.

În partea cealaltă s-a ridicat la luptă Traian Băsescu, urmat de cîteva nume conspirative grele ale presei. El a felicitat CCR pentru rigoare și legalitate, și a acuzat SRI pentru felul în care trage cu urechea fără să aibă dreptul, uitînd că zece ani, cît a fost președinte, a avut grijă ca lucrurile să se petreacă invers. I-a stat alături colonelul Turcescu, unul din militarii de nădejde ai presei, care, după ce s-a descoperit din respect față de superiori, s-a acoperit la loc fiindcă i se făcuse frig dincolo de gardul unității. Turcescu a scos din chipiu un interviu cu Darren White, un agent secret de care Ambasada SUA de la București nu mai are nevoie și care acuză DNA de confecționarea dosarelor politice.

Cele două tabere au pornit la luptă înainte să aibă un motiv, adică o motivație a Curții. Iar motivația, hai să fim serioși, n-ar trebui să îngrijoreze pe nimeni. Lucrurile vor reveni la anormal, adică la situația de dinainte, fiindcă, după cele pățite de Toni Greblă, CCR va motiva neconstituționalitatea prin lipsa de claritate a expresiei cu organele. SRI își va îndruma juriștii spre o formulare mai învăluită, așa încît ofițerii să-și poată redobîndi poziția pe lanțul interceptărilor.

Cei îngrijorați că stolul de corupți capturați deja va fi eliberat ca porumbeii, de pe acoperișul închisorii Rahova, sau că DNA are nevoie de miliardul Monicăi Macovei ca să-și cumpere reportofoane de la SRI, pot sta liniștiți. Prizonierii sînt acea parte utilă a haosului care ține loc de idei. Nimeni nu va fi eliberat retroactiv, nici o sentință nu va fi casată, nici o arestare nu va fi lăsată pentru mai tîrziu. Instituțiile sînt ca apa: își găsesc pînă la urmă un drum.

Dar cearta asta a acoperiților readuce la zi cauza profundă a bolii: SRI nu are o lege în baza căreia să poată intercepta în dosare penale. O hotărîre secretă a CSAT și o hotărîre ANCOM susțin că SRI e „autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor telefonice”, dar aceste enunțuri nu sînt legi, iar acele instituții nu sînt for legislativ. Cînd asculți convorbiri private, restrîngi temporar drepturi fundamentale. Iar ca să restrîngi drepturi fundamentale garantate de lege, ai nevoie de lege, nu de hotărîri.

SRI are nevoie de lege, și ar face bine să se concentreze pe text, nu pe parlamentari. Cu toată reputația lui neagră, SRI e o instituție vitală a statului român, mai ales azi, cînd terorismul, migrațiile și războaiele de proximitate au devenit știrile zilei. SRI trebuie să-și caute parteneri calificați în elaborarea legislației care-i lipsește, să-și susțină cauza la vedere și s-o lase mai moale cu plutoanele de orci pe care-i vîntură la televizor cu misiunea să apere o jonglerie.

Iar atunci, ca prin minune, nici instanțele, nici CCR, nici politica și nici presa nu vor mai sta în cîmpul tactic, acolo unde recolta de acoperiți la hectar a ajuns să bată raportările mincinoase ale Epocii de Aur.