Un om periculos

A trădat, a mințit, a pus în pericol vieți omenești, a fost complicele unor hoți. Recidivist în toate aceste fapte și arivist politic neobosit, a dat în văzul lumii întregi reprezentații de slugă și dovezi de prostie de mare risc.

Pentru toate astea a primit de la președintele Iohannis „Steaua României“ în grad de Cavaler și două numiri în funcția de ministru al Educației.

Sorin Cîmpeanu e cel mai lacom traseist politic al ultimilor douăzeci de ani. A început cu Partidul Conservator al lui Voiculescu, a continuat sub PSD în Guvernul Ponta, a trecut la ALDE, de acolo la Pro România, pentru ca azi să-l găsim în brațele PNL și ale președintelui Iohannis. Meandrele politice sînt, însă, doar partea vizibilă a unei vînători înverșunate de funcții și ocazii.

Cîmpeanu e îndrăgostit de mărire și pare să-și fi petrecut viața ca să adune toate etichetele scăpate pe jos sau neglijate de ceilalți. Facultatea în care a studiat diguri, mușuroaie și desecări de bălți i-a lăsat la dispoziție mult timp liber și i-a permis să urce toate gradele didactice în amfiteatre unde se predau știința terenului în pantă și scheme de irigații. Astfel, Cîmpeanu a ajuns profesor universitar, prodecan, decan și rector la Agronomie, apoi președinte al tuturor rectorilor din țară. N-a scăpat nici o ocazie de umplut CV-ul, a bifat toate cursurile, programele și certificatele puse la bătaie de birocrația de stat, s-a umplut de doctorate honoris causa oferite la troc, de titluri umflate cu pompa și de academii goale pe dinăuntru, cu o rîvnă ce merită examinată medical. Mapa lui profesională condamnă restul omenilor la deznădejde.

Ca să fie sigur că nu ratează nici o rundă de recrutare, Sorin Cîmpeanu a trecut pe la Colegiul Național de Apărare, a absolvit un stagiu la Academia SRI, s-a pregătit la Academia de Poliție și și-a completat statutul de civil la Academia de Șiințe ale Securității Naționale, înființată de generalul îndrumător și plagiator de doctorat Gabriel Oprea, alături de George Maior.

Atîta desăvîrșire nu s-a lăsat fără rezultate. Ca ministru în guvernul PSD, în 2014, Sorin Cîmpeanu a dat o ordonanță ca să astupe plagiatul lui Victor Ponta. Apoi, în 2015, cînd tovarășul său de academie, Gabriel Oprea, a fost prins cu doctoratul vopsit, Consiliul de Etică al Ministerului Educației, condus de Cîmpeanu, a zis că nu e plagiat, deși pînă și plutonierii de la pază știau că e. Tot prin ordonanță de urgență, ministrul Cîmpeanu a validat diplomele a 70.000 de absolvenți de studii universitare neautorizate, în majoritate de la fabrica de diplome „Spiru Haret“.

Asemănarea lui izbitoare cu funambulescul personaj Cumpănașu nu e doar fizică, ci și morală. Sorin Cîmpeanu s-a combinat, ca șef al Consiliului Național al Rectorilor, cu ONG-ul lui Cumpănașu ca să-l susțină la Educație pe Valentin Popa Pamblică, un rector politic scos din mînecă de PSD, ale cărui dezacorduri gramaticale iscau fulgere din senin.

Mai aproape de zilele noastre, după ce l-a făcut Iohannis ministru și i-a depus pe frunte sărutul mort al României Educate, Sorin Cîmpeanu a trimis copiii la școală în contratimp cu cifrele pandemiei, fără să-i pese decît de bonusul lui de lacheu politic. A lăsat numărătoarea morților în seama unei statistici viitoare, ale cărei urme le vedem cum se pierd azi, cînd primim zilnic un adaos de cadavre peste raportările la zi. Ca ministru al Educației, nu numai că n-a înțeles diferența dintre programul de înzestrare cu tablete și îndiguirea unei miriști, dar a și slujit cu bună știință o minciună mare cît milionul de tablete dispărut în ceață.

În prezent, acest super-rector clădit din hîrtii și învoieli politice afundă și mai mult învățămîntul românesc în puțul săpat de Abramburica, Genunche și de ceilalți egali ai lor cu diploma de ministru tipărită la partid. Depășit de situația reală a școlii, nepăsător la programele școlare, Cîmpeanu lasă în continuare o generație fără manuale, nu vede sau nu pricepe haosul produs de minister în tematica examenelor de capacitate și bacalaureat. I se rupe de exodul liceenilor cu minți sclipitoare și de prăbușirea ultimelor bastioane universitare. Sorin Cîmpeanu e complicele perfect al României Educate, e comisarul ei politic, decorat pentru toate astea de celălalt habarnist, primarul de la Cotroceni.

Ravagiile ministrului Cîmpeanu au lovit și laserul de la Măgurele, care a sfîrșit-o românește, în pagubă și rușine internațională. Prin abuz de putere și uzurpare de funcție, Cîmpeanu a furat atribuțiile ministrului Teleman de la Cercetare și a menținut la proiectul din Măgurele, la Agenția Spațială Română și la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare oameni din vechea rețea feudală căreia România îi datorează dispariția progresului științific. Există pe tema asta și un dosar deschis de DNA, dar speranțele sînt mici, fiindcă Sorin Cîmpeanu a operat sub protecție prezidențială. El e traducătorul acelei suficiențe venite de sus, care sugrumă educația cu gesturi lente, de meditator la fizică. E o unealtă prelucrată îndelung, în oțelăriile civile și militare, și trebuie păstrat în trusa de scule politice, între celelalte cozi de topor.

La urma urmei, Sorin Cîmpeanu a adus Educației o droaie de îmbunătățiri funciare, de la canale de scurgere a creierelor la gropi în care poate cădea întreaga școală românească.