Varanomahia

Pe 3 iulie, în preziua Zilei Americii, în toiul petrecerii de la ambasada SUA, Dan Voiculescu era executat la sediul DNA cu șapte probe materiale. Trei denunțători l-au pîndit și l-au înfundat exact în acele momente în care, avînd ca fundal cele două imnuri, șefii instituțiilor de forță ale României își primeau botezul încrederii suzerane. 

Tot la adăpostul unui botez, pus la finalul părții a doua a trilogiei cinematografice Nașul, Michael Corleone a ales să-și execute dușmanii, avînd însă ca fundal sonor opera italiană. Cu o sclipire de Oscar, Francis Ford Coppola a întrețesut ritualul solemn și delicat al creștinării cu împușcăturile asurzitoare și grotești, fără să își imagineze că, printr-o coincidență comică, un mic despot de la periferia lumii, o să-l imite. La patruzeci de ani distanță, cei doi nași păstrează intact modul de operare, singura deosebire fiind că Băsescu n-a participat la ceremonie. Și-a riscat alibiul, dar a vrut să-și savureze răzbunarea la televizor.

Clanurile Voiculescu și Băsescu au început războiul acum zece ani. A fost o luptă violentă, ale cărei rafale încă răsună și ale cărei cadavre încă îngrozesc societatea. Nu s-au luptat nici pentru principii, nici pentru valori și nici pentru idei în înțelesul pe care civilizația îl dă acestor concepte. S-au urît și au încercat să-și rupă gîtul pentru bani. Puterea a fost un mijloc, dar banii au fost singurul scop. Patria, statul, poporul, națiunea, justiția, libertatea sau democrația au fost căcaturi pronunțate pe parcurs, pentru ca jocul să pară credibil. 

|n esență, acest obositor război mafiot, ajuns acum la apogeu, a avut ca scop primitiva îmbogățire a familiei pe cît mai multe generații. Uitați-vă la ei, așa cum sînt, aranjați fiecare pentru un secol, și încercați apoi să vă convingeți că s-au străduit pentru idealuri! Sînt întrunite toate condițiile financiare pentru ca, în deceniile care vin, urmașii lor, îmbogățiți din bani publici, să arunce urmașilor voștri o privire compătimitoare, filtrată de geamul unei limuzine la fel de scumpe ca liceul din colț. Aristocrația română, bazată pe furt și amnezie, e pe cale să se nască, printre altele, și din doi foști colaboratori ai Securității.

Și Voiculescu, și Băsescu reprezintă vechi proiecte ale Securității. Unul a acumulat bogăție rapid, direct din bagajele nedesfăcute ale dictatorului, și a construit în jurul ei un sistem de apărare nu lipsit de imaginație. A ridicat baraje mediatice solide, a dezvoltat surse alternative de venit de la stat, a refăcut operabilitatea unei rețele de securiști bătrîni destinată procurării informațiilor. A ajuns în politică doar prin recurgere la metodă, obligat de logica infiltrării și de reflexul filajului, ca să-și poată păzi spatele și avutul din poziția de coleg al bandiților. Celălalt a așezat banii la capătul unei cariere politice, intuind că sumele serioase au nevoie de imunitați durabile. Traian Băsescu a operat deductiv, dinspre generalitatea statului spre banii particulari, în timp ce raționamentul de îmbogățire al lui Dan Voiculescu a fost inductiv, aplicînd micul furt, verificat în proximitate, la activele de stat.

Și Voiculescu, și Băsescu, au întemeiat clanuri și au acționat prin ele, unul prin clanuri private și funcționari corupți, celălalt prin clanuri de stat. 

Iminenta arestare a lui Voiculescu, prevestită de purtarea lui festivă pe la DNA și urgența arătată de noul complet al Curții de Apel, e declanșată, fără pic de dubiu, de episodul Bercea Mondial. Voiculescu a apelat la vechi epave din Doi și-un sfert, Băsescu a contracarat cu armata de acoperiți din parchete. Ca doi nași orbiți de vanitate și de ură, care și-au pierdut mințile la bătrînețe, au scos fiecare din teacă armamentul interzis, despre care vom afla – cum altfel? – atunci cînd nu ne va mai folosi la nimic. 

SRI, DNA, DGIPI și SPP, unități de elită ale influenței politice, cu rol greu în indicele credulitate a maselor, sînt implicate în această reglare de conturi pînă la nivelul periculos al complicității. Ele decid, cu mult peste capul instanțelor, care dintre clanuri intră în istorie și care în pușcărie. Pentru ca apoi, toată lumea să se poată întoarce la averile ei.