Veniți la schi!

Douăzeci de coborîri pe pîrtia de la Păltiniș cu schiorii SPP în față, pe flancuri și în spate. O fi mult, o fi puțin? În orice caz, pentru a clădi viziunea despre lume a unui președinte, se pare că e destul.

– Cum e la schi, dom’ președinte?

– Foarte bine. Vă invit să veniți.

În urmă cu o zi arsese un etaj la Spitalul „Matei Balș“. Cei cinci morți semnalaseră că se poate schia în week-end, în fereastra dintre cinci și cincisprezece cadavre.

Cifrele naționale pentru COVID erau atunci în creștere: 2.800 de contaminări noi, 90 de morți, 1.000 de internați la ATI. În Europa occidentală începea al treilea val cu creșterea în avalanșă a cazurilor, cu suprasolicitarea medicilor și spitalelor, cu tulpina britanică năvălind spre est și luînd locul leneșei tulpini inițiale, cu lockdown-ul german, olandez, francez, spaniol, belgian și italian, în fine, cu cele două mutații ceva mai mortale, africană și braziliană, cumpărîndu-și bilet pentru România.

Dar lumea carpatină s-a bulucit la schi: prost să fii să nu asculți chemarea președintelui. Și am văzut acele infinite cozi ale libertății de exprimare încolăcind telecabina, pîrtia și stațiunea, am văzut veselia lepădîndu-și masca și redescoperind ceea ce fusese deja descoperit în lunile cu morți mai puțini: dovada că virusul nu există.

După tonul dat de președinte, premierul Cîțu a exclus creșterea restricțiilor, ministrul Educației a forțat deschiderea școlilor, iar comitetul lui Arafat a făcut pe dracu-n patru să dea cifrele în jos coborînd numărul testărilor pînă la infracțiunea de zădărnicire a combaterii pandemiei. Colac peste pupăză, producătorii de vaccin au țepuit-o pe Ursula von der Leyen cu o sută șaizeci de milioane de doze, așa că din imunizarea de turmă a trebuit să ne mulțumim, pînă una-alta, cu turma.

Azi, la două luni de la ultimul viraj filmat al lui Iohannis, cifrele spun ceea ce era previzibil să spună, adică ceea ce presa, evenimentele, doctorul Jurma, medicii din prima linie și alți oameni raționali din societate au spus-o continuu. Valul trei al pandemiei arată mai rău decît celelalte două, iar faptul că România a căzut în toate capcanele lui se datorează prostiei și nepăsării șefilor ei politici.

Dacă acum un an drama începea cu „E o simplă răceală“, azi începe cu „Veniți la schi!“. Între aceste perle, pescuite în gîndirea de Neanderthal, zace frînt destinul românesc recent, zac prăbușite siguranța și libertatea individuală, zac micile companii și job-urile pierdute. Între „E o simplă răceală“ și „Veniți la schi!“ zac îngropați prietenii și semenii noștri fără noroc, care au luat drept garanție inconștiența unor politicieni.

Trecem prea ușor peste vinovăția politică, chiar dacă ea izvorăște din prostie. Prostia a ajuns o pavăză pentru miniștri și parlamentari, pentru primari și prefecți, dar mai ales pentru președinți. Omul e prost și gata, scapă nevinovat, fiindcă, vedeți dumneavoastră, a fost o declarație politică. Nu, nu a fost o declarație politică, a fost o declarație criminală, care a dus la moartea sau schilodirea pe viață a unor oameni.

Dar să lăsăm schiul, de-acum se încălzește. De-acum, România o să se orienteze după „Veniți la tenis!“ și „Veniți la golf!“.