Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Epidemiile, manipularea și psihozele plimbă banii

Zoom Epidemiile, manipularea și psihozele plimbă banii

Din toamna lui 2005, cînd o țară întreagă a aflat numele localității Ceamurlia, n-a fost an în care să nu aflăm că ne paște o nouă epidemie, că un nou virus bate la porțile României ori că o nouă tulpină a vreunui virus existent stă să se transforme în epidemie. Că a fost vorba de aviară, porcină, boala vacii nebune sau te miri ce alt virus, mai mereu am aflat că sîntem într-un super-mare pericol, că trebuie să facem una sau alta, că trebuie să mîncăm numai ce ni se zice să mîncăm ori să facem anumite vaccinuri care ne vor pune în siguranță.

Desigur, acești viruși, precum H5N1 ori A(H1N1) sînt extrem de reali și la fel e și pericolul pe care răspîndirea lor îl presupune.

De cele mai multe ori, însă, epidemiile au avut loc mai mult pe sticla televizorului ori în paginile ziarelor. Fără a încerca să diminuăm în vreun fel riscul pe care acești viruși îl prezintă, nu pot fi trecute cu vederea cîteva aspecte care au făcut ca țînțarul virusat să devină un adevărat cal de sub șaua apocalipsei.

Epidemiile sînt bune.

Sînt bune pentru mass-media, care – în căutare de audiență – are mai mereu tendința de a senzaționaliza orice, astfel încît informarea publicului se transformă într-o veritabilă psihoză. Mai apoi, așa cum am învățat în ultimul deceniu, orice virus este benefic pentru cel care produce antidotul ori măsurile de “containment” al oricărei virtuale epidemii. Căci orice posibilă epidemie e un motiv numai bun de cheltuială. Mai apoi, orice virus e bun pentru niște băieți care fac lobby, pentru diverse corporații care vor o felie mai mare de piață și cărora, să zicem, carnea de pui, de porc ori de vită românească le cam încurcă profiturile.

Aviara din 2005-2006.

Probabil că încă îl țineți minte pe Gheorghe Flutur în rol de ministru cu mască, în aparițiile de la TV, în timp ce se lua la trîntă cu aviara și o ținea în corzi. Cum inspecta el zonele afectate și locurile în care se ducea lupta cea mare. Ei bine, acea apă chioară – așa cum s-a dovedit ulterior – cu care erau stropite roțile mașinilor a scos de la bugetul Agriculturii vreo 25 de milioane de euro. La care se mai pun vreo 40 de milioane plătiți de Ministerul Transporturilor. Alți aproape 40 de milioane de euro au fost plătiți către populația rămasă fără păsări. Și asta doar în prima fază a luptei, căci ulterior virusul “a revenit”, fapt care a dus totalul cheltuielilor undeva la peste 300 de milioane de euro.

Iar la toate aceste cheltuieli trebuie adăugate și pierderile provocate turismului, numai în Deltă fiind înregistrată – în anul 2006 față de precedentul – o scădere cu peste 25% a numărului de turiști, de la peste 77.000 în 2005 la puțin peste 55.000 în anul următor. Iar în ce privește turiștii străini care veneau în Deltă, numărul acestora s-a înjumătățit, de la 22.000 la 11.000.

După o pauză de cîțiva ani,

aviara a revenit în 2010. De data asta treaba n-a mai fost atît de gravă și nici nu s-a transformat totul într-o veritabilă psihoză, precum cu patru ani în urmă. Mai ales că populația era deja obișnuită, 2010 fiind și anul în care s-a înregistrat o perioadă de gripă porcină, începută cu un an înainte în Mexic și extinsă la nivel global. Gripă în urma căreia – ori a complicațiilor date de infectarea cu A(H1N1) – 68 de români au decedat, printre ei numărîndu-se și Toni Tecuceanu, fostul membru al Cronicii Cîrcotașilor. Imediat după decesul vedetei, pe 5 ianuarie 2010, mii de oameni au format cozi la care s-a stat zile în șir pentru achiziția vaccinul antigripal.

Or, dacă pe lîngă acești viruși care se transmit la nivel global mai luăm în calcul prostiile autohtone, precum carnea de cal găsită în carnea de vită sau cazurile de salmonella care apar mai mult prin presă decît în ferme, e clar că asistăm la un fenomen care, mai departe de pericolul real, e rezultatul unei împletiri de prostie, rea-voință și interes, în purul stil românesc. Un melanj din care industria cărnii pierde zeci de milioane, în timp ce industria șmenului pe bani publici cîștigă zeci de milioane. În realitate avem de-a face, pînă la urmă, cu un amestec între proasta comunicare a instituțiilor publice, tentația mass-media de a senzaționaliza orice și interesul unor băieți deștepți.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite