Etern plină

Cu o carioca verde, ridicată deasupra capului, Traian T. Coșovei aștepta inspirația.

Eram, de acum, soldați în toată puterea cuvîntului. Trecuserăm prin furcile caudine ale transportului, sortării, izmenelor, cataramelor, baionetelor, lopeții de infanterie, făcuserăm patul la chibrit și făcuserăm bulău, străbătuserăm dealuri, tranșee, trageri de noapte, respiraserăm "aviație inamică la joasă înălțime", spălaserăm WC-uri cu șomoiogul, tremuraserăm noaptea la marginea garnizoanei, de gardă, cu glonț pe țeavă, speriați de foșnetele dușmănoase ale inamicului din pădure, fugiserăm la băut, în sat, în timpul meciurilor de fotbal ale glorioasei echipe FC Plenița, umpluserăm dormitorul cu sticle și ne îmbătaserăm ca porcii în seara de Anul Nou, ascultaserăm “Sweet Child in Time”,dăduserăm cu chipiul de pămînt, cîntaserăm “Douăzeci de milioane” și “Infanteria-i armă grea”, ne răseserăm părul în semn de protest (iar Traian își lăsase un tui în vîrful capului, ascuns de chipiu), ronțăiserăm slănină furată și pîine (furată), îl înfruntaserăm pe comandantul politic, ne rățoiserăm la halterofilii musculoși de la IEFS (da, noi, filologii, înfruntam monștrii – mai mult Traian), mutaserăm gropi, vopsiserăm garduri și cîte și mai cîte, în entuziasmul disperat al tinereții de terist, în frumosul an 1974.

Pentru că se cam fura în dormitor, Traian a hotărît să punem resursele la un loc, în valiza lui de lemn, cu trei lacăte. Inspirat, a scris pe ea "Etern plină!". La foamea din armată, era cea mai dulce mîngîiere. Dar ce folos? Imediat după ce a încuiat valiza, ne-au dus două săptămîni în gardă permanentă. Cînd ne-am întors, salamul de Sibiu, zacusca, șunculița și delicatesele se mucegăiseră.