Cînd fostul președinte al României, Traian Băsescu, a aruncat o flegmă birjărească înspre China acum cîțiva ani, m-am întristat dar nu m-am mirat prea tare, gîndind că sîngele tătarului din stepa dobrogeană s-a întors, ca la Lucian Blaga, cu o mie de ani înapoi în părinți, cînd hoardele lui Ginghis Han însîngerau Drumul Mătăsii. Pe de altă parte, la ora aia, lupul nostru de mare tocmai avea o relație porno cu Marele Licurici de peste ocean și nu se cădea să facă pe mielul blînd, să sugă la două oi în același timp.
Astă vară, cînd am afirmat că nu e o nenorocire așa de mare faptul că ministresa noastră de externe seamănă cu Horia Căciulescu, fiindcă nici pe genialul Nicolae Titulescu nu-l dădea frumusețea afară din casă, așteptam ca farmecul diplomatic al doamnei Oana Țoiu să facă explozie.
Și a făcut, alaltăieri, cînd Oana Țoiu a scuipat băsescian printre dinți în cana cu ceai a președintelui Xi Jinping.
Mulțumesc, Maestre Dinescu! Pentru o clipă mi s-a părut că ați scris special pentru mine, ha, ha, ha…. Știu că nu este așa, oricum vă mulțumesc încă o dată!
Se zice ca președintele Xi Jinping a pus in discutie ca varsta chinezilor poate sa creasca la 150 de ani….Doamna Toiu o fi inteles aluzia ?
Mie ciuda ca nu avem si noi elite politice, ca Titulescu….creiere romanesti avem…Dar nu au loc de doamna Toiu.
Corect.
Mă surprind neplăcut alte texte pe acest subiect ale Catavencilor – absolut dezamăgitoare.
Textul domnului Dinescu compensează, într-o anumită măsură, luările de poziție puerile ale unor colegi.
Cât despre „ministra” (termen inexistent în limba română) de externe, mi-e pur și simplu rușine că ne reprezintă ca stat…