Că presa de pe la noi e praf, pulbere fină, nu-i de mult vreo noutate. Că vine anul mega-alegerilor, iar presa, cîtă mai există, se va comporta precum o prostituată din tagma BDSM și va vrea numai cu călușul politic în gură, biciuită și supusă la fel și fel de perversiuni financiare, e iar o chestie banală. Vorba lui Mălăele, trecut de rahat am avut, prezent de rahat avem, bine că n-avem viitor. Și totuși, există un licăr de speranță. Și nu, nu i-a dat Soros un miliard de euro lui Tolontan să-și facă o Libertatea pe bune, ori celor de la RISE sau Recorder să scoată anchete pe bandă rulantă, și nici nu s-a reformat Justiția peste noapte, să-i facă dreptate Emiliei Șercan.
Nu, dom’le, speranța vine de unde nu te aștepți. Că avem –I shit you not! –o Uniune a Ziariștilor Profesioniști din România. Da, da, îhî, avem sindicat gen, uniune profesională, de creație. Iar din astă minunată Uniune face parte, de ceva vreme, nimeni altul decît Florin Roman. Da, chiar el, micul impostor plagiator, cu master în copy/paste, întîia petardă a PNL. Că doar a fost și el ziarist. De fapt, așa și-a început omulețul cariera, jucînd copy/paste pe lîngă nevasta lui Dan Motreanu, al cărei tată era acționar la fostul oficios al PCR, privatizat prin metoda MEBO în anii cei nebuni ai tranziției. Iar de-acolo, de lîngă soția lui Dan Motreanu, a fost doar un mic pas pînă lîngă Atanasiu-AVAS și o mirobolantă mare carieră de mic om politic.
Dl în cauză nu mai e chiar tânăr, și precum furnica, strânge grăunte de vara. Bănuiesc ca ocheste acea pensie ocupaționala; dacă nu ma înșel membrii acestei ghilde au dreptul la asa ceva.