Colonelul SRI Daniel Dragomir a dispărut și a fost dat în urmărire internațională ca să fie dus la pușcărie și ținut în celulă trei ani și jumătate. Poliția presupune că a fugit din țară și a luat-o spre Occident, dar rutele fugarilor au fost întotdeauna altele. Unii s-au ascuns în Africa, alții în Indonezia sau în Costa Rica. Mulți se ascund încă în Emirate, în Qatar, în Iordania și în Israel.
Cu excepția lui Codruț Marta, dispăruții caută țări fără acord de extrădare și cu bănci care nu pot fi somate să le confiște banii. În lumea arabă se poate sta la plajă și cu banii la adăpost, ceva mai bine protejați decît în țările Americii Latine, unde autoritățile corupte ți-i pot confisca dacă nu-ți plătești cu o bună parte din ei șederea. Totuși, dacă banca din Dubai decide să-ți fure depozitul, nu ai cui să te plîngi.
Ca fost ofițer SRI, Dragomir ar trebui să știe o grămadă de lucruri despre eficiența ascunzătorilor internaționale. E de presupus că a avut un plan pregătit dinainte, chiar dacă la instanța de fond a fost achitat și spera să repete figura la apel. Mai mult, avînd în față istoricul altor evadați, e limpede că Dragomir și-a putut optimiza fuga și destinația.
Unde ar putea fi?
În statele din vestul Europei șansele să fie descoperit sînt destul de mari, fiindcă sistemele de urmărire prin camere și carduri mătură strada, casa și instituțiile, iar nivelul de informatizare al structurilor de siguranță și securitate e foarte ridicat. Un fost ofițer de informații nu s-ar duce în teritoriul cel mai riscant, mai ales într-o perioadă în care pandemia de coronavirus ridică și mai mult nivelul de alertă și suspiciune.
Nici în lumea arabo-africană n-ar avea ce să caute, fiindcă acolo apare în discuție siguranța personală. Doar în cazul în care Dragomir a avut legături pe linie informativă cu veterani retrași din rețelele arabe s-ar putea lua în calcul o asemenea variantă, dar e puțin probabil. Dragomir s-a dovedit a fi, la urma urmei, un ofițer supraponderal, fără reflexe profesionale, prins cu o șpagă luată prostește, cot la cot cu nevasta și cu soacra, fără să arate nimic din viclenia sau inteligența atribuite agenților secreți.
America Latină, cu regimurile ei instabile și oportuniste, gen Costa Rica, Brazilia sau Republica Dominicană, nu pare o destinație demnă de un colonel SRI, prieten cu Coldea.
Rămîne, așadar, varianta rațională, cea rămasă în istorie sub numele de Manevra Sebi Ghiță. Serbia nu e numai o țară europeană, ci și un vecin de frontieră al României. Regimul autoritarist al președintelui Vucici, reîntărit de victoria la parlamentare, e o pavăză solidă împotriva pretențiilor de extrădare. Sebi Ghiță, care e azi un prosper om de afaceri din preajma președintelui Vucici, a scăpat, locuind la Belgrad, de cererile de arestare și de cîteva procese. Ghiță cunoaște procedura, are legăturile necesare și interese apropiate de ale lui Dragomir. Cei doi au, în mare, aceiași dușmani.Pot pune laolaltă informațiile, așa încît să-și fie utili unul altuia și să devină mai puternici împreună.
Așa încît, dacă Dragomir și-a păstrat cît de cît instinctele de agent secret, e probabil ca el să fi apelat la ruta sîrbă, inaugurată cu succes de copilul teribil al SRI, Sebi Ghiță.