Am fost, sînt și voi fi fan Karel Čapek. Cărțile lui vor rămîne întotdeauna pe primul raft al bibliotecii. Cea mai savuroasă, vizibilă abia acum, în contextul românesc infect și defect, e În captivitatea cuvintelor. Acolo, Čapek deznoadă lumea publicațiilor și a polemicilor de odinioară. Așa se face că, dacă prind cîte un polemist cu fofîrlica, îl regăsesc aidoma în eseul „Cele douăsprezece figuri ale luptei cu condeiul”. Nu există vreo tristă figură, vreun găunos, fonf și flecar să nu fi fost descris de moralistul ceh. Am copiat eseul, l-am pus pe Feisbuc, să știe lumea din ce insectar să ia palavragiii cu ștaif.
De curînd, amicul Liviu Antonesei mi-a semnalat un soft de detectare a plagiatelor. Ce început mai bun mi se putea oferi decît textul clasic de care vorbesc mai sus? L-am pus și nu mare mi-a fost mirarea că a găsit 3% din el într-un articol pe care-l publicasem în Adevărul. Dar nu mică mi-a fost aceeași mirare să văd că, pe un site obscur, al unei gazete revolver, din 2008, concordanța era de 47%. Apăs link-ul, îl deschid. Ce să vezi? O autoare tainică, Traian Ivana. Acolo, copiat cuvînt cu cuvînt, se lăfăia în clasica-i splendoare textul idolului meu. Zice Čapek: „6. «Imago». Constă în faptul că adversarului real i se substituie o momîie neverosimilă, după care această momîie este răsturnată în chip polemic. Se polemizează, de pildă, cu ceva ce nici nu i-a trecut prin gînd adversarului combătut și nici n-a spus niciodată în acest sens; i se demonstrează că este sărac cu duhul și că greșește, pe niște teze care într-adevăr sînt sărace cu duhul și greșite, însă nu sînt ale sale”.
Zice și duduia Ivana: „«IMAGINEA» ESTE CEA DE-A ȘASEA FIGURĂ. Constă în faptul că adversarului real i se substituie o momîie neverosimilă, după care această momîie este răsturnată în chip polemic. Se polemizează, de pildă, cu ceva ce nici nu i-a trecut prin gînd adversarului combătut și nici n-a spus niciodată ceva în acest sens; i se demonstrează că este sărac cu duhul și că greșește, pe niște teze care într-adevăr sînt sărace cu duhul și greșite, însă nu sînt ale sale”.
Uimit și circumspect, îl caut pe Čapek în pagină. Nu-i numit nici de sămînță. Merg mai departe și descopăr toată cartea, copiată bucată cu bucată. Aici și aici . Fără nici o rușine. Dar cine să fie Traian Ivana? Există? Respiră? Te pomenești că-i un pseudonim! Aveți puțintică răbdare, că-i găsim noi IP-ul!
