”Mă piș pe el de vot”, a țâșnit acum câțiva ani în Piața Universității și, de atunci, pesediștii nu și-au mai revenit din consternare. Ei, apărătorii democrației, au umblat amețiți o vreme, gândindu-se că sorosistul de rând s-a corcit cu spiritul lui Bivolaru. Bineînțeles că nu au înțeles nimic din lehamitea acelui gest. Bineînțeles că la mijloc erau ONG-urile și hoardele de tineri plătiți.
”Mă piș pe legitimația ta”, îi spune un jandarm unui jurnalist în Piața Victoriei.
Colonelul Cătălin Răzvan Paraschiv, ”omul în alb” călare pe propria suficiență care a condus violențele din 10 august, șeful Brigăzii Speciale de Intervenție, are o părere foarte clară despre locul și rolul jurnalistului într-o democrație: ”Nu mi se pare normal ca cineva de la presă să mă filmeze când trag cu arma sau fac o încătușare”.
Bazându-ne strict pe fapte, jandarmii au fost violenți, au acționat cu brutalitate, iar superiorii lor și Guvernul încearcă să facă din asta o poveste a normalității și a democrației.
Violența la adresa jurnaliștilor merită un capitol special în toată discuția. Ea nu s-a născut acum și ea a fost hrănită și de așa-ziși jurnaliști. Dar nu de aceia care pe 10 august erau în stradă, ci de cei care stau în studiouri la Antena 3, la RTV, la Realitatea TV, adăpostiți de jetul de spray lacrimogen și de urină al brutelor din Piață.
Presa pesedistă e adăpostită de pișatul jandarmilor în studiourile TV. De acolo, se arată oripilată de muia care circulă pe drumurile patriei fără plăcuțe de înmatriculare legale.
Ceea ce a început acum ani buni cu ”tonomatele” lui Băsescu, cu ”țigancă împuțită” și cu ”poponar” a ajuns azi la destinație: într-o baltă de pișat.
Opoziția are datoria să vorbească despre violențele împotriva jurnaliștilor, s-o facă deschis, ferm și în numele unor valori care la un moment dat s-ar putea să-i deranjeze și pe ei.
