Cătălin Tolontan la DIICOT, filmări, tot ce trebuie, Dana Budeanu vine cu niște poze, vibrează dornică de dreptate presa care trebuie s-o facă, pentru că, nu-i așa, nu comentăm ce fac procurorii, de ce fac ce fac și cam cum se grăbesc ei ca pechinezii când se freacă de piciorul musafirilor.
Să lăsăm Justiția să-și facă treaba. În timp ce Cătălin Tolontan și jurnaliștii de la Libertatea își puneau onestitatea pe masa procurorilor de la DIICOT, Dan Barna, un mare luptător împotriva corupției, își explica dosarul trimis de DLAF la DNA: „Faptul că a durat doi ani de zile ca să se constate că trei documente nu au fost semnate față în față e o chestiune de dezbătut de către media“. Mm, o ușoară iritare, am spune, o mică tentativă de… dar poate mi se pare mie. Apoi a continuat. Dosarul? „Este derizoriu și ridicol.“ Ce-ar trebui să facă DNA?„DNA va trebui să dea un răspuns și asta sper să o facă cât mai repede.“ Cam ce părere are Barna despre acest dosar? „Știind că nu e nimic acolo, în ciuda unor eforturi consistente de a se dovedi ceva.“
Așa vorbește orice pesedist la început de zvon de cercetare penală. Este exact maniera în care se raportează „ciumații roșii“: acuzații ridicole, cineva are ceva cu mine, că altfel de unde toate aceste eforturi, iar DNA trebuie să dea un răspuns clar mâine, dacă se poate. Aș vrea să amintesc că niciodată, dar niciodată Barna sau vreun userist nu a fost scandalizat de infinitul unei urmăriri penale, de veșnicele dosare ținute la sertar, de deciziile judecătorilor care, după ani de cercetare penală, dădeau procurorilor DNA cu dosarele în cap, sau de deciziile DNA-ului însuși care, la fel, după ani buni, venea și spunea că fapta nu există.
Sincer, m-aș fi așteptat mai mult ca USR-PLUS măcar să fi vorbit de libertatea de exprimare, de libertatea care trebuie să le fie garantată jurnaliștilor și altele. Nu s-a întâmplat și probabil că nu se va întâmpla.
Să lăsăm Justiția să-și facă treaba, orice ar însemna asta.