Înainte să fie denunțător, Remus Vulpescu a fost făptuitor. SRI l-a ascultat, DNA i-a lipit microfoane sub coadă, iar el și-a capcanat complicii.
A pierdut un milion de euro, dar a cîștigat o mie de zile de libertate. Altceva merită însă reținut în cazul Hidroelectrica. Ioan Mihăilă, șpăguitorul, a ajuns consilierul ministrului Niță printr-o operațiune de desant securistic orchestrată de Virgil Măgureanu. Bătrînul șarpe cu ochelari a presat prin toate pîrghiile pe care le deține în structuri numirea omului său. Asupra lui Constantin Niță s-au făcut presiuni care au depășit magnitudinea cutremurelor din Vrancea, iar cînd ministrul a persistat în refuz, Măgureanu a apăsat butoanele de la vîrful USL. Pînă la urmă, ca prin miracol, Mihăilă a fost numit și a început să mișculeze cu băieții deștepți. A încercat să obțină funcția de director general la Hidroelectrica, dar Niță și oamenii din minister l-au blocat. A încercat să umble la contracte, dar funcționarii le-au închis în seifuri. Puține sînt infracțiunile pe care nu le-a ticluit Mihăilă din interior, fiindcă aripa Măgureanu, ieșită de ceva vreme pe bară, ajunsese să trăiască din vechile prăzi și avea nevoie de cash proaspăt. Pînă să-l dea în gît Vulpescu, Mihăilă n-a reușit decît ciupeli care, după sursele noastre, n-au depășit cîteva milioane. După standardele structurilor, aceste cifre modeste nu îl califică pentru a fi scăpat de pușcărie.
