Iranosaurus rex

Seceta și arșița de august te alungă în umbra sleită a casei, dreasă cu puțin aer condiționat, cât o mai fi kilowattul pe țeavă pentru pulime. Vă spun sincer că, în astfel de momente, deslușesc puseul de entropie geopolitică ce a cuprins omenirea în zborul haotic al celor câteva muște care îmi violează spațiul aerian sub lampadarul din sufragerie. Aparent nu există nimic logic în traseele acestor muște, totuși ele zboară fără odihnă, ca niște drone rusești, ca și cum acesta ar fi scopul Universului. De afară răzbate sirena unei mașini de pompieri și îmi aduce aminte că și omenirea este absorbită de turbulențele iscate de niște lideri mondiali apocaliptici, care zboară prin prezentul nostru precum niște muște fără cap.

De pildă, Donald Trump semnează un ordin prin care sistează finanțarea studiilor privind modul în care încălzirea globală afectează calotele polare. Momentul este simbolic pentru că acum am trecut la următorul nivel, nu mai ard doar Franța, Canada, Spania, Italia și Grecia, iată că arde și Belgia, acolo unde sunt șanse mari să se afume și europarlamentarii Bruxellesului. Odată rezolvată problema calotelor polare, Donald Trump mai semnează un document prin care aprobă foraje miniere în imediata vecinătate a unui recif aflat până nu demult într-un sanctuar natural protejat, desființat prin aceeași semnătură a președintelui american. Chestia cu recifurile este că ele conțin esența biodiversității marine și că dispar în ritm alert tocmai datorită încălzirii apelor oceanelor. Iar încălzirea nu există.

Același Donald Trump este hotărât să nu termine ziua fără a mai pune puțin pe jar foștii aliați vestici, declarând că ar vrea să suspende manevrele militare comune SUA – Coreea de Sud, pentru a nu-l supăra pe Kim Jong Un, pe care îl consideră prieten. Cică ar fi prea târziu să suspende colaborarea militară anul acesta cu Coreea de Sud, așa că i-a ordonat lui Peter Hegseth, tartorul Departamentului de Război – fost al Apărării –, să limiteze la maximum participarea americană la astfel de manevre militare. Aparent, dezicerea de alianța cu statul sud-coreean este motivată de faptul că la Seoul liderii sud-coreeni au refuzat să participe la intervenția militară din Iran, asemenea tuturor țărilor din NATO.

Dar motivul este doar aparent, pentru că și în primul mandat Donald Trump a cerut același lucru, să limiteze cooperarea militară cu Coreea de Sud, pentru că o consideră provocatoare față de prietenul Kim. Dar să revenim la prezentul celui de-al doilea mandat Trump, astăzi, când Coreea de Nord îi dă lui Putin rachete pentru a lovi Ucraina și se pregătește să trimită și câteva zeci de mii de soldați în sprijinul Rusiei. Poate că am zice că e un ocean între Europa și administrația Trump, de ce le-ar păsa că prietenul Kim este prieten cu prietenul Vladimir, dar uite că zborul muștelor este foarte complicat sub lampadar și vine un general american în funcție la Pentagon, deci fidel administrației, și ne zice că regimul nord-coreean a dezvoltat o rachetă capabilă să lovească SUA dinspre zona Asia-Pacific. Starea de iritare la Pentagon este atât de mare încât strategii americani cer măsuri defensive. Hopa! Cum, domnule, prietenul domnului Trump? Kim Jong Un, magnificul, liderul cel respectuos față de domnul Donald?

Coincidență sau nu, în aceste condiții președintele american ordonă retragerea portavionului USS Abraham Lincoln din regiunea Asia-Pacific, ultimul rămas în zonă, pentru a participa la blocada împotriva Iranului, iar toți analiștii militari americani atrag atenția asupra riscului de a avea flancul dinspre Pacific fără apărare. Colac peste pupăză, mai vine și știrea despre nepotul lui Kennedy, cel care duce o luptă acerbă cu vaccinurile din poziția lui de șef al departamentului de Sănătate al Administrației Trump. Nepotul ăsta, după ce a participat activ împotriva rușilor pe front în războiul din Ucraina, este declarat de Putin mercenar terorist și condamnat în contumacie la moarte. Mai înțelege cineva ceva? Tocmai acum când Kennedy și Trump au decis separarea cocktailului de vaccinuri împotriva poliomielitei, rujeolei și altor boli nasoale ale copilăriei, treabă care va dura cam zece ani de teste pentru fiecare vaccin individual. Înțelegeți? Adică o amenințare serioasă la siguranța națională a Americii pe termen lung. Hai, că mă duc să iau o bere rece din frigider și dau drumul la televizor, trec direct pe Discovery History, unde tocmai ce a început un documentar despre Donald Trump. La interviuri au venit foști șefi CIA și FBI maziliți de Trump după ce au investigat interferența Rusiei în alegerile din SUA, când a câștigat el primul mandat. Mai e și un fost general KGB care a defectat în ’90 și a fugit în SUA, dar și un spion KGB infiltrat în cercurile înalte americane.

Toți zic același lucru, că Donald Trump a fost în 1987 la Moscova, s-a distrat mișto, probabil niște fetițe cum îi plac lui, a fost filmat, fotografiat, înregistrat. I-au dat și bani să iasă din falimentele care îi distrugeau cariera de miliardar. Kompromat la superlativ. Restul îl vedem astăzi în zborul haotic al muștelor care par fără cap, dar cu pântecele pline de plictisul unei zile toride de august, acolo, în spațiul meu aerian de sub lampadar.
Berea rece, documentarul brici. Apoi, dau scroll la știri pe telefon și mai aflu că există și războaie din care ieși învingător fără a le câștiga, așa cum este cazul lui Trump în războiul cu Iranul. Trump a atacat Teheranul, cel cu dronele Shahed date lui Putin, precursoarele Geranurilor 1, 2 și 3, din care am doborât și noi patru. O să spuneți că or fi muștele plecate în zbor fără cap, dar nici chiar așa. Cum să ataci tu aliatul militar al prietenului Vladimir? Stați, să vedeți că în haos există totuși o regulă, pentru că războiul din Iran a dat peste cap prețurile la carburanți și cel mai tare este afectată Europa, singura putere care ajută Ucraina în războiul cu Rusia. Înainte de războiul lui Trump cu Iranul, strâmtoarea Ormuz era deschisă, petrolul circula și prețul la carburanți era stabilizat.

După ce Trump a început cruciada împotriva facilităților nucleare iraniene, Ormuz este de netrecut pentru petroliere, a apărut criza carburanților și prețurile la carburanți au explodat. Nu doar că SUA nu au câștigat mare lucru din tărăboiul ăsta, dar și-au pierdut prestigiul militar, au rămas fără rachete și l-au băgat pe președintele american în corzile unui midterm problematic. Fără îndoială că Iranul este dinozaurul scăpat din Jurassic Park și care mai are puțin și intră pe peluza Casei Albe pentru a împrăștia teroare. Iată că după doi ani de Trump americanii s-au dezis deja de NATO, de Europa, de Taiwan, de Coreea de Sud și au ieșit din toate organizațiile internaționale politice, de mediu și culturale. Washingtonul, care pare să se vrea înfrânt de interesele Rusiei pe toate planurile, vibrează la unison cu Kremlinul, recitând din psalmi ai războiului și ai naționalismului schizoid, alimentând la scară planetară suveranismul ca formă de sociopatie colectivă.

Căldură mare, mai deschid o bere rece și vă zic că vrăjeală mai mare ca suveranismul a fost doar Al Treilea Reich, pentru că și americanii, și rușii sunt niște federații, iar o federație se bazează pe suveranitatea limitată a unor teritorii și populații. Care e diferența dintre Federația condusă de la Moscova și UE, de pildă? Ia, că vă zic eu: țările membre UE au constituții, guverne, președinți și Parlamente, fiind suverane. Republicile alea din spațiul ex-sovietic, care i se închină lui Putin, nu sunt suverane pentru că președintele lor este unic, ales pe viață și este la Kremlin. Tot așa, statele americane au o suveranitate limitată în fața legilor federale, deci cum de tocmai din aceste două țări, bazate pe o sumă de suveranități limitate, vine sprijinul pentru mișcările suveraniste absolute din sânul conglomeratului multinațional numit Uniunea Europeană? Și, ca să-mi stea berea în gât, mai aflu din New York Times că serviciile secrete americane avertizează că Putin, în cadrul unei ședințe secrete de la Kremlin de anul acesta, a dat comanda distrugerii NATO și UE din interior. Bun. Asta explică într-un fel abnegația cu care Donald Trump răstoarnă America și Occidentul cu curul în sus, făcând bezele spre Putin și Kim. În toată mișcarea browniană a muștelor de sub lampadarul din livingul meu există o noimă, așa cum în tot ce fac Trump și Putin există o logică. Am trăit sub comuniști, am trăit o Revoluție, o pandemie, acum trăim un război la graniță, o criză climatică și o alianță a Casei Albe cu dușmanii declarați ai lumii occidentale.

Mai lipsește doar să vină extratereștrii și fandaxia este gata. Chiar și așa, poate că tot răul este spre bine, pentru că vă zic cu mâna pe inimă: mai bine vin omuleții verzi cu farfuriile lor zburătoare decât rușii cu tancurile lor.