Amu, cică era un neamț pe nume Adolf care se săturase și de Nazism, și de război, mai ales după cîtă bătaie mîncase pe frontul de est. Și pentru că frontul asta rîvnea și el să scape din lagărul sovietic, de avansase de la Stalingrad pînă după Orașul Stalin, Adolf hotărî că, decît să moară ca un prost pentru Vaterland, mai bine să trăiască precum un român în Muttermăsiiland.
Dar, ca să nu-i iasă vorbe că n-are nici accent de Dorohoi, nici IQ de Caracal, omul se trase la tihnă în Transilvania. Zonă mai diversă, mai inclusivă, nu s-o prinde lumea de un neamț în plus între atîția unguri. Și treaba ar fi mers chiar binișor dacă… ei bine, dacă n-ar fi apărut Ana Pauker călare pe matură să purifice ideologic țara prin pîrjolul stalinist.
–Aici miroase a fascist! mîrîi zgripțuroaica înspre neamțul nostru.
–Vezi de treabă, Muma Pădurii Sovietice, eu fascist? Mai pune-ți picături în nas!
–Instinctul meu de fată mare nu mă-nșeală!
–Tu, fată mare? Vorbești serios sau e din categoria „trebuie să accepți orice tîmpenie, indiferent de cît de ridicolă e, pentru că așa a decis partidul că e corect politic“?
–E din categoria „Deși eu și tovarășii mei vom f*te țara asta și viitorul ei ca niște curve penale, asta nu înseamnă că nu ne putem identifica drept virgine ideologic“. Așa că nu mai nega degeaba: ești fascist!
–Eu fascist? Hitler ferește! se apără Adolf făcîndu-și revoltat semnul zvasticii cu stînga, așa cum știa că le place comuniștilor. Eu sînt român get-beget!
–Tu, român? Ești tu îndeajuns de puturos, nesimțit și arogant?
–Stai puțin, noi acum discutăm calitatea mea de român sau pe aia de viitor președinte?
Zgripțuroaica tăcu nedumerită. Așa cum avea să tacă și democrația mulți ani mai tîrziu, cînd alegerile prezidențiale aveau să… dar n-are sens să insistăm.
Însă cum cotoroanța nu părea convinsă, Adolf recurse la argumentul suprem.
–Vrei să vezi român? Sînt la fel de român ca și tine! Ia ascultă!
Și, punîndu-și clopul în cap, începu să cînte:
–Coborîi din deal în vale,
Mă-ntîlnii cu doru-n cale.
Heil zu Reich, și zu Reich,
Heil zu Reich și zu Reich.
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I poate fi comandat aici 🙂