Articole ce conțin cuvântul cheie: Ana Pauker

Amu, cică era un neamț pe nume Adolf care se săturase și de Nazism, și de război, mai ales după cîtă bătaie mîncase pe frontul de est. Și pentru că frontul asta rîvnea și el să scape din lagărul sovietic, de avansase de la Stalingrad pînă după Orașul Stalin, Adolf hotărî că, decît să moară ca un prost pentru Vaterland, mai bine să trăiască precum un român în Muttermăsiiland. Dar, ca să nu-i iasă vorbe că n-are nici accent de […]

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la Fălticeni în 1905, pe vremea cînd arta dramatică înflorea mai cu seamă în bîlciuri, iar cinematografia era considerată cea mai caraghioasă dintre vrăjitorii. Fălticeniul era un oraș cu aproape 15.000 de locuitori, așa că primea de două ori pe an caravana circului. De cum a văzut primul pitic mergînd pe sîrmă, micul Grigore a înțeles că meseria de artist îi vine ca o mănușă și a început să urmărească meșteșugul dresorului de purici, al […]

E o un articol greu, greu de tot, la care mă gîndesc de cîțiva ani. De aceea, iertat să fiu, am să încep cu o paranteză. În ianuarie 1990, nu știu cîți își mai amintesc, era moda marșurilor nocturne. O coloană cu lumînări pornea de la Palatul Vicoria sau din Piața Romană, ajungea la Universitate, dădea ocol și o lua cătinel înapoi. Din cînd în cînd, vreun lider pe care nu îl știa nimeni, dar înzestrat cu o frumoasă voce […]

În 1948, Mihai Șora a revenit în țară cu scopul de a-și revedea părinții. Din ceea ce a povestit mai tîrziu, nu avea de gînd să rămînă, ci, dimpotrivă, să se întoarcă la Paris, unde-și lăsase tînăra nevastă și copilul. Aducea cu sine o carieră intelectuală, publicistică și franțuzească deja respectabilă. Dar undeva, în bagajul de mînă, mai avea un fragment de biografie comunistă care încă avea trecere în ochii Partidului Muncitoresc Român, rezultat din fuziunea forțată între PCdR și […]

Cu statura sa de pitic, tîrînd după ea o umbră legendară, poetul Dan Deșliu bîntuia ruinele comunismului la începutul anilor ’90. Înainte să moară înecat, în 1992, a reușit să înjure, în numai doi ani și ceva, aproape toată lumea politică și literară. Avea un aer ascetic și morocănos, înainta pleșuv și mut printre oameni, iar cînd deschidea gura slobozea un mormăit nevrotic, atoateștiutor. S-a născut în 1927 la București, a făcut Conservatorul la clasa Mariei Filotti, a fost tînăr […]

În briza cu miros de mort ce bătea dinspre popoarele eliberate ale Uniunii Sovietice, uniforma de comisar a Anei Pauker flutura amenințător pe trupul ei plin, ca un drapel de rău augur pe un catarg prea gros. Ana a venit la București în septembrie 1944, flancată de Vasile Luca și Teohari Georgescu, doi cominterniști proști și cruzi, injectați cu toată doza de violență revoluționară de care dispunea stalinismul în acel moment de apogeu. Guvernul „de largă concentrație democratică“ din 1945-1946 […]

În anii ’20, Ana Pauker umbla pe aripile Cominternului așa cum umblau pe ape primii făcători de minuni din secolul creștin. Învățătura leninistă făcuse din ea o apostoliță fanatică a paradisului comunist și o propulsase în grațiile celor mai sîngeroși comisari din ierarhia PC al URSS. Școala de activiști internaționali de la Moscova o transformă în cel mai prețuit absolvent al cursurilor de teroare și subversiune. Începe să predea marxismul în celulele comuniștilor francezi, spanioli, elvețieni și germani pe care […]

Între ilegaliștii comuniști români, apăruți ca ciupercile timide după primul război mondial, a răsărit o floare. Hana Rabinsohn, rămasă în registrele Siguranței sub numele Ana Pauker, era fiică de haham și nepoată de rabin, născută într-un sat de lîngă Vaslui, în 1893, dintr-o mamă evreică de indiscutabilă puritate. Părinții Hanei, Herașcu și Sara, i-au încurajat setea de învățătură și i-au luat, pe lîngă școală, lecții particulare. Așa că, înainte să devină o cominternistă fioroasă și crudă, Ana Pauker a fost […]